Radu Carp, Religion in the Public Sphere. The European and the National Perspectives

Hadrian Gorun Publicat la: 26-11-2019

Radu Carp, profesor la Facultatea de Știinţe Politice a Universităţii București este autorul unor necesare și binevenite contribuţii livrești. Alături de noul volum pe care autorul ni-l propune, amintim Mai are politica vreun sens? Instrumentele democraţiei și povara populismului sau Religie, politică și statul de drept, la care se adaugă volumul realizat în coautorat, intitulat Pentru un creștinism al noii Europe. Reputat cercetător al populismului în lumea contemporană, Radu Carp s-a aplecat în egală măsură, cu pasiune, asupra studierii rolului religiei în societate, a raportului dintre politică și religie și a religiei în sfera publică

Importanţa crescândă a factorului religios în viaţa politică, în general și cu deosebire în politica internaţională, a fost evidenţiată chiar cu mai bine de două decenii în urmă de către Samuel Huntington, în best-seller-ul The Clash of Civilizations and the Remaking of the World Order. Specialistul american realiza predicţii pertinente privind cauzele războaielor din viitor, care vor fi în principal de natură religioasă. În prezent, Europa (cu deosebire societăţile occidentale) se confruntă cu o hiperlaicizare și cu o secularizare excesivă, care comportă repercusiuni nefaste, în opinia noastră.

Încă din veacul al XVIII-lea, Iluminismul a promovat un laicism orientat cu predilecţie împotriva dogmatismului religios și a susţinut emanciparea individului prin intermediul raţiunii și culturii. Fiinţa umană trebuia să fie luminată prin instruire și educaţie. Iluminismul a pledat, de asemenea, în favoarea separării Bisericii de stat, pentru edificarea unui stat laic. Lucrarea de faţă relevă într-o manieră transparentă aceste chestiuni, în capitolul al IV-lea (capitol care oferă, parţial, și titlul cărţii), denumit Religion in the public sphere: is there a common European model? (pp. 67-91): „Potrivit concepţiilor lui Max Weber, prezentate în «The Protestant Ethic and the Spirit of Capitalism (1904) și în Economy and Society (1933), Iluminismul a generat o viziune raţională asupra lumii și, în consecinţă, a limitat rolul religiei. Prin urmare, secularizarea este o tendinţă a societăţilor moderne, la fel ca birocratizarea și urbanizarea […]. Teoria secularizării instituţionale se fundamentează pe o definiţie strictă a secularizării, în sensul separării Bisericii de Stat” (p. 69). Sunt analizate temeinic principalele teorii privind secularizarea, criticile la adresa teoriei clasice a secularizării, precum și tipurile relaţiilor care se stabilesc actualmente între Biserică și Stat în Uniunea Europeană.

În fapt, cartea Religion in the Public Sphere. The European and the National Pespectives se constituie într-o colecţie de studii valoroase, publicate în ultimii zece ani în diferite volume colective și în reviste de specialitate. Fiecare studiu reprezintă, de fapt, câte un capitol consistent.

Capitolul Fighting for a European Identity? The emergence of a reflection about Christianity and Democracy from a political theory and action perspective in the Orthodox context ridică, de la bun început, chestiunea gradului de compatibilitate dintre creștinism și democraţie și cea a participării creștinilor la viaţa politică. Autorul l-a parafrazat pe Jacques Maritain care a realizat distincţia dintre democraţie - ca formă de guvernământ și democraţie - ca «filosofie de viaţă umană și politică». Prin urmare, creștinismul nu ar trebui corelat cu niciun tip de regim politic (incluzând democraţia). Cu alte cuvinte, «cineva poate fi creștin, dar în același timp, poate crede în alte forme de guvernământ decât democraţia » (p.7). În ceea ce privește ortodoxismul, politologul observă că nu a fost «articulată nicio perspectivă privind apartenenţa la democraţie ». Această situaţie ar fi determinată de o anumită distonanţă între ortodoxie și democraţie. Autorul se întreabă care este viitorul implicării creștinilor în politică și cum va fi percepută relaţia dintre creștinism și democraţie în viitorul apropiat, iar interogaţiile rămân deschise. Pe de altă parte, se estimează că secularizarea crescândă din Europa nu va diminua doar puterea Bisericii în societate, ci va genera deopotrivă și „delegitimarea partidelor care se originează în tradiţia creștină” (p. 32). Cu toate acestea, se estimează că rolul creștinului în interiorul democraţiei și cel al religiei în spaţiul public vor persista, cel puţin pentru o perioadă.

În al doilea studiu inclus în volumul de faţă, profesorul Radu Carp tinde să elucideze raportul dintre statul turc, secularism, modernizare și Europa, analizând modul în care s-a înfăptuit modernizarea Turciei. Proiectul de modernizare a respins iniţial atât occidentalizarea, cât și Islamul, percepute ambele ca ameninţări la adresa stabilităţii tinerei democraţii. Totuși, într-o societate aflată sub puternica influenţă a Islamului vreme de mai multe veacuri, ar fi practic imposibil ca religia să dispară concomitent atât din domeniul public, cât și din cel privat. Așanumita „îmblânzire” a Islamului a avut loc prin intermediul integrării sale progresive înlăuntrul statului. Turcia a decis ca „activităţile și practicile religioase să fie plasate sub controlul statului secular” (p.35). Cu timpul se va afirma și un proiect islamic de modernizare, opus celui promovat oficial de către statul secular turc. Este vorba despre Partidul Refah care s-a afirmat pe scena politică în anii 1960, dar care doar în urma colapsului regimurilor comuniste din Europa de Est își va asuma în mod explicit o identitate islamică.

În capitolul The autonomy of religions in Romania: canonical issues, the constitutional and the legal framework, autorul îmbrăţișează conceptul de autonomie cum a fost el definit de către Ionuţ Cordureanu. Astfel, autonomia „este definită prin dreptul natural al Bisericii de a stabili singură, în mod independent de stat, normele doctrinare, clerice și juridice specifice naturii sale și de a se autoguverna prin intermediul acestora, independent de stat” (pp. 57-58).

Cartea de faţă vizează deopotrivă problematici precum jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului asupra autonomiei religiilor și analizează maniera în care faimosul filosof și sociolog german, Jürgen Habermas percepea raportul religiei cu sfera publică. Ultimele două studii incluse în volum abordează problematica studierii religiei în statele Uniunii Europene și, respectiv aspecte legate de disputele dintre comunităţile ortodoxă și greco-catolică din România.

Noul volum de autor al profesorului Radu Carp se remarcă prin profunzimea analizei, rigurozitate, prin structura bine articulată, prin documentaţia solidă, dar și prin condiţiile grafice deosebite. Sunt acestea doar câteva dintre argumentele pentru care prezenta lucrare se constituie într-un instrument indispensabil pentru toţi cercetătorii, profesorii și studenţii specializării Știinţe Politice și nu numai.

Sursa foto: pagina de Facebook a autorului volumului

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe