Ceea ce ne deosebește, dar nu ne desparte

Mark Bucuci Publicat la: 24-02-2015

Cel mai adesea, discursul despre proiectul european este unul care invocă ritualul academic al obiectivităţii. În această penumbră discursivă, nu poţi decât să fii eurosceptic sau eurooptimist. Fiecare variantă este ironizată ca prea entuziastă sau prea retrogradă și fiecare din cele două ipostazieri are partea sa de dreptate. Iritant este însă reflexul de a judeca orice problematică europeană în una dintre cele două ipostazieri transformate în galerii de suporteri în cadrul unui meci de fotbal.

În ceea ce mă privește, nu vreau să fac abstracţie de faptul că proiectul european este unul la care particip împreună cu comunitatea naţională din care fac parte, că avantajele și dezavantajele sale sunt unele care ne afectează în viaţa de zi cu zi. Iar contextul acestor alegeri europene este unul care pune în discuţie într-o manieră radicală chiar fundamentul Uniunii. Pe teritoriul actual al Uniunii Europene, statele-naţiuni au ales să gestioneze altfel asperităţile generate de trecut sau de interesele prezentului. Astfel, în loc să se cantoneze în sentimentul de superioritate – chiar și în eșec – aferent statului-naţiune, ele au transformat superioritatea în simplă diferenţă care deosebește, dar nu desparte. Mutaţia aceasta în gestionarea asperităţilor, apărută în conștiinţa intelectualilor la nivel psihologic, ulterior instituţionalizată, este cea pusă astăzi în discuţie. În momentul în care partidele extremiste câștigă teren, iar cetăţenii care au asumat mutaţia invocată stau precum niște spectatori, răul se poate întâmpla. De aceea, miza principală a alegerilor europarlamentare care au loc luna aceasta este una care trimite în primul rând la o alegere privind felul în care statele membre au ales să gestioneze asperităţile existente între statele-naţiuni: varianta superiorităţii glorioase sau cea a diferenţei negociate pragmatic. Prezenţa la vot a cetăţenilor europeni va fi, în primul rând, un semnal nu în legătură cu o orientare politică sau cu anumiţi oameni politici, ci în legătură cu fundamentul UE.

Miza proximelor alegeri europarlamentare este nu doar europeană, ci și globală. Avem aici un model al solidarităţii construite lent, cu răbdare, nu în afara solidarităţii naţionale (ca în SUA), ci împreună cu solidaritatea naţională. Este vorba despre o miză globală pentru că avem pusă la lucru o anumită lectură a diferenţelor și diferendelor existente între statele-naţiuni. Iar dacă acest tip de solidaritate, care presupune existenţa unor cetăţeni care să renunţe la sentimentul superiorităţii tribului lor, nu este posibil nici măcar în contextul ţărilor celor mai prospere și cu standardele democratice cele mai ridicate, atunci înseamnă că nu suntem pregătiţi pentru un astfel de experiment.

Se mai spune adesea că UE este cea care are de trecut un examen foarte dur la aceste alegeri. Din punctul meu de vedere, naţiunile sunt cele care au de trecut un examen și, în primul rând, cetăţenii. Între timp, dezamăgiţii de politicieni s-ar putea să își dea seama că, de fapt, „Coana Europa” este o puștoaică tânără, la început de drum și care până acum s-a descurcat mult mai bine decât bătrânele state-naţiuni. Numai să nu fie prea târziu și să fie nevoie să o luăm de la capăt.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe