Regele Mihai I. Loial tuturor

Mihaela Toader Publicat la: 25-09-2018

Nu e ușor să scrii sau să vorbești în cuvinte simple care să transmită și să încununeze totodată demnitatea unei zilei când Regele Mihai I a plecat întru eternitate unind mai mult ca niciodată pe români laolaltă într-o trăire și emoție ce a rămas în amintirea multora dintre noi, dar și în paginile de istorie ale unui interesant album, grație unui proiect care a reunit atât personalități apropiate Casei Regale cât și dintre cele ce au fost implicate direct în organizarea funeraliilor Majestății Sale Regele Mihai. Albumul Regele Mihai I. Loial tuturor publicat la Editura Corint, 2018, pleacă, așa cum subliniază în primele file ale acestei lucrări, istoricul Adrian Cioroianu, „dintr-un paradox până în anul 1990, figura Regelui Mihai era cu precădere o fotografie veche și tot mai îngălbenită a unui om ireal de frumos și de tânăr, care parcă venea dintr-o lume paralelă cu a noastră – o fotografie care se mai găsea doar în deschiderea unor cărți, almanahuri sau manuale publicate în intervalul 1940-1947, cărți, pe care, în cel mai bun caz, unii dintre bunicii noștri le-au păstrat prin podurile caselor. Toți cei inițiați cât de cât în istorie știau că omul din acele fotografii fusese Regele României – și că el avea toate datele să fie poate cel mai bun rege român al secolului XX, doar că i-a fost dat să trăiască în cea mai proastă perioadă a istoriei noastre”.

 

Ideea unui album a venit ca o datorie

Inițiativa realizării albumului comemorativ aparține domnilor Ion Tucă, directorul Casei Regale și Gelaledin Nezir, general-maior în rezervă, director de cabinet al ministrului Apărării Naționale.

Ideea unui astfel de album „a venit ca o datorie – subliniază Ion Tucă în „Cuvântul înainte”– pe care trebuia să o împlinim împreună cu toții cei ce au simțit aceleași emoții ca și noi și au imortalizat imagini ce pot transmite aceste emoții [...]. Am dorit să fie o lucrare care să arate unitatea și demnitatea, mândria și puterea românilor în momente grele, cu dragoste și iubire pentru Rege, cu credință și smerenie înălțătoare”.

Pe lângă cei doi inițiatori, din comisia care a făcut posibilă apariția albumului, dorindu-se a fi o „carte-album cu mărturii, imagini și simțăminte frumoase, gânduri alese și îndeosebi dragoste pentru cel care a fost mai mult decât un Rege”, au făcut parte Dan Bădic, primul director al Casei Majestății Sale Regele Mihai I, Ticu Alexe de la Studio Video Art, Mihai Ricci, primul secretar particular al Alteței Sale Regale Principesa Margareta a României, devenită Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române, Constanța Iorga, secretar general al Casei Majestății Sale Regale și secretar privat al Majestății Sale Regelui, Cătălin Popescu, artist plastic și secretar arhivar al Familiei Regale, Yvette Fulicea, specialist în domeniul artelor, fiica Siminei Mezincescu, Dan Coma, furnizor al Casei Regale precum și Daniel Angelescu și Cristian Coposesc, fotografii oficiali ai Familiei Regale a României.

Albumul cuprinde, în primele pagini, un text semnat de Dan Bădic care ne vorbește despre Lumina Regelui, întărind apariția acestui document-carte despre Regele Mihai: „Drumul copilăriei și tinereții sale tulburate fără îndurare de greutățile unei vieți familiale lipsite de armonie. Drumul întunecos în care l-au împins în 1947 forțele malefice ale comunismului, drum pe care el a așteptat cu o supremă demnitate timp de o jumătate de secol reîntâlnirea cu poporul său. Drum pe care însă l-a încheiat în apoteoză, după cum o dovedește prezentul album omagial”.

Răsfoind albumul, ca martoră a acelor zile de doliu și durere care i-a cuprins pe români la aflarea veștii că Regele Mihai a plecat dintre noi pe drumul către eternitate, nu gândeam că voi retrăi emoțiile de atunci și voi revedea imagini relevante din timpul funeraliilor ilustrate de cele mai bune fotografii ale momentului istoric.

O contribuție aparte în cadrul acestui proiect colectiv o are Camelia Csiki, jurnalist și realizatoarea emisiunii „Ora Regelui” de la TVR, care a scris textele ce însoțesc fotografiile prezentate în album. Textele sunt scrise cronologic și redau atât evenimente, trăiri și emoții inedite a unor compatrioți sau cetățeni străini cât și traseul pe unde a fost purtat sicriul Majestății Sale Regele Mihai. Ultima reședință a Regelui Mihai a fost la Aubonne, în Elveția, unde locuia cu chirie din 2014 împreună cu Regina Ana, care s-a stins în 2016.

Aici, la Aubonne, „Regele Mihai era cunoscut ca localnicul care primea cele mai multe scrisori la oficiul poștal. Scrisorile veneau din România, de la românii lui, pe care Majestatea Sa i-a iubit enorm”. Tot la Aubonne, autoarea își amintește, în clipele de priveghere la căpătâiul Majestății Sale, de un interviu din 2008, când l-a întrebat pe Regele Mihai „dacă se simte mai mult elvețian, întrucât cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o în Elveția, german, după strămoșii săi, grec, datorită mamei sale sau britanic, după Regina Maria, bunica”, acesta răspunzându-i atunci fără ezitare: „Eu sunt român! M-am născut român și așa mă simt!”. Printre personalitățile care au trecut pragul casei de la Aubonne pentru un ultim rămas bun de la Regele Mihai amintim emisarul special al ONU, Staffan de Mistura, care a declarat că „a avut o relație specială cu Regele Mihai și regretă enorm dispariția Majestății Sale, care a fost un mare om”.

După plecarea din Aubonne, a urmat biserica din Lausanne, unde au venit mult mai mulți români. Lausanne, după cum se menționează, este orașul elvețian cel mai strâns legat de istoria Majestății Sale Regele Mihai, deoarece în acest loc a cerut-o în căsătorie, în decembrie 1947, pe Regina Ana și tot aici s-au mutat în 1948, după ce s-au căsătorit, în exil. Biserica Saint-Gérassimos din Laussane a avut o mare însemnătate pentru Regele Mihai în timpul vieții sale. Un loc încărcat de emoția trecutului, dar și de cea a prezentului când, de data aceasta, Regele Mihai a poposit pentru ultima oară în drumul său către eternitate. Au venit aici oameni strânși din diferite colțuri ale lumii aducându-i un ultim omagiu. Printre ei s-a remarcat Michel Lude, colecționar de vehicule militare, membru al Comitetului Asociației Elvețiene a Colecționarilor de Vehicule Militare, al cărui președinte de onoare a fost Regele Mihai.

 

România își primea acasă Regele

Din Laussane, sicriul Majestății Sale Regele Mihai a fost purtat către aeroportul din Geneva, de unde a fost preluat, împreună cu crucea simplă, din lemn, de către 11 militari ai Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul” pentru întoarcerea pentru eternitate în România. Când aeronava a atins pământul românesc, clopotele bisericilor și mănăstirilor din întreaga țară au bătut în amintirea Regelui. „România își primea acasă Regele cum se cuvine”, ne transmite Camelia Csiki în cuvinte pline de încărcătura emoției, tristeții care suprapune imagini din trecut cu încercările Regelui Mihai de a veni acasă, imediat după 1990, cu bucuria revenirii, dar și din prezentul trist al întoarcerii definitive în țară întru veșnicie.

După intonarea Imnului Național, Imnul Regal și rostirii unei rugăciuni pe aeroportul din Otopeni, sicriul regal a fost urcat în mașină care s-a îndreptat către Castelul Peleș din Sinaia. În drumul către Peleș, textul Cameliei Csiki învăluie, cred, orice cititor în misterul amintirilor despre Regele Mihai și viața sa de la Sinaia, amintiri care ne scot pentru o clipă din aura prezentului, acela al trecerii întru eternitate a Majestății Sale. Pe Domeniul Regal de la Sinaia, „lui Mihăiță i s-a spus pentru prima oară Majestate și a devenit Rege, la doar 5 ani și 8 luni”.

 

Pe sub Arcul de Triumf spre Palatul Regal

De la Sinaia spre București, cortegiul funerar regal a fost întâmpinat de mulțime de oameni, mai ales când s-a trecut pe sub Arcul de Triumf: „Regele Mihai nu a fost doar ultimul mareșal al Armate Române, ci și comandantul ei în cel de-al Doilea Război Mondial, așadar trecerea pe sub Arcul de Triumf, ca Erou al Neamului, a fost primită cu emoție de oameni”.

La Palatul Regal din Calea Victoriei, devenit loc de pelerinaj încă din 5 decembrie, s-a scris o nouă istorie aceea a demnității românilor, a lacrimilor pentru Regele lor și o bucurie a înălțării întru credință și solidaritate a tuturor celor prezenți. Despre istoria tronului Regelui Mihai, despre istoria locului sau personalitățile regale din lume care au venit la catafalcul Majestății Sale, dar și despre încărcătura emoțiilor de atunci vă invit să descoperiți în textul albumului.

La Catedrala Patriarhală, unde s-a oficiat o slujbă impresionantă, încheiată cu o „vibrantă predică” a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sicriul regal a fost purtat către Gara Regală Băneasa, urmând să meargă către Curtea de Argeș. Istoria trenului regal, umbrele trecutului și amintirile despre plecarea Regelui Mihai în exil sunt relatate într-o manieră inedită. Ultima călătorie a Regelui Mihai către Curtea de Argeș „a fost trăită la o intensitate greu de descris și de cei care s-au aflat în cabina locomotivei”.

Autoarea ne mărturisește în unul dintre texte impresia sa din timpul funeraliilor regale că „Regele Mihai este undeva sus și se uită la noi, la toată România, cu ochii în lacrimi, ochii Majestății Sale plini de iubire, emoționat de dragostea pe care i-o arăta România sa” în acele clipe ce nu vor putea fi uitate de români și care pot fi rememorate grație apariției albumului.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe