Blestemul elitelor politice contemporane

Sabin Drăgulin Publicat la: 03-02-2018

Ultimele evenimente interne ne prezintă o situație îngrijorătoare a spațiului nostru politic. Partidul aflat la guvernare se află într-o criză continuă de la momentul câștigării alegerilor parlamentare. Rivalitățile interne se reflectă în actul guvernării, rezultatul fiind demiterea a două guverne, fapt insolit și unic în istoria statului român. Raportul între societatea civilă și opoziția civică și parlamentară este de tip conflictual, promovarea legilor justiției și a pachetului de legi ce privește viața economică fiind respinse de o parte a populației. Deschiderea anului Centenarului a fost umbrită de către declarația comună a celor trei partide ale comunității maghiare din România, Uniunea Democrată Maghiară din România, Partidul Civic Maghiar și Partidul Popular Maghiar din Transilvania, prin care cer autonomie teritorială, locală și culturală. Semnificativ este că aducerea la masa discuțiilor a reprezentanților celor trei partide a fost intermediată de un reprezentant al guvernului maghiar. Participarea reprezentantului executivului de la Budapesta conduce la întrebarea dacă și textul declarației a fost livrat de guvernul Orbán.

La acest punct al discuției, ne întrebăm: de ce s-a ajuns în această situație? Răspunsurile sunt multiple, dar prefer să ofer o explicație care rezidă din teoria elitelor, pentru a încerca să înțelegem mecanismele prin care statul român a fost guvernat în scurta sa istorie.

Privind spre clasicii acestei teorii – Gaetano Mosca, Vilfredo Pareto și Roberto Michels – dar și la modul în care alți teoreticieni, precum, J. Higey, M. Burton și L. Field au continuat să o dezvolte, înțelegem că elitele au un grad de autonomie în raport cu masele, ceea ce le permite acestora să determine luarea deciziilor politice.

În funcție de anumite criterii metodologice dezvoltate de mai mulți autori, ne oprim la o tipologie prin care împărțim în trei categorii elitele: unificate consensual, unificate ideologic și elite dezbinate (sunt în conflict). În literatura de specialitate se arată că, atât timp cât elitele naționale sunt dezbinate, aflându-se din diferite motive în conflict, regimul politic rămâne instabil, capacitatea de guvernare și parcurgerea în timp scurt a unei tranziții de la un regim totalitar la un regim democratic se află în dificultate, soluția fiind ca, pentru atingerea scopului principal, și anume construirea unui regim politic consolidat și a unui stat de drept, elitele naționale dezbinate să se transforme în elite unificate consensual.

Elitele care au guvernat România până la 1948 au avut un program clar, care prevedea crearea statului național român, a națiunii române și modernizarea în sensul modelului civilizațional occidental fiind unificate consensual.

În perioada 1948-1989, elitele impuse de tancurile sovietice erau unite ideologic, demarând un program de transformare a societății românești care a fost respins încă de la momentul începerii de o mare parte a membrilor acesteia. Acest proiect importat din Uniunea Sovietică a eșuat atât din punct de vedere ideologic, cât și economic, însă oamenii educați în acest spirit au continuat să exercite puterea și după 22 decembrie 1989.

Momentul zero al rupturii coeziunii naționale a fost declarația Frontului Salvării Naționale de a se transforma în partid politic și a participa astfel la alegerile parlamentare din 20 mai 1990. Se deschide astfel epoca Ion Iliescu, care a durat până în anul 2004, cu o scurtă pauză de patru ani de guvernare a Convenției Democratice din România și a mandatului președintelui Emil Constantinescu (1996-2000). Mineriadele, crizele sociale majore, marea criză economică (încheiată practic în 2004) au fost guvernate de elite politice dezbinate și conflictuale. Marile proiecte politice postdecembriste, aderarea la NATO (2004) și UE (2005) au fost umbrite de dezbinarea acestora. Efectele declarațiilor lui Joe Biden de la București (21 mai 2014), care afirma „Corupția reprezintă o altă formă de tiranie (…) Atunci când tribunalele și politicienii pot fi cumpărați din exterior”, dar și ale Victoriei Nuland (2 octombrie 2014): „Imixtiunea politicului în justiție este îngrijorătoare… Statul de drept, lupta împotriva corupției, transparența, predictibilitatea sunt esențiale pentru parteneriatul strategic dintre SUA și România” au produs alte rupturi în interiorul elitelor politice și între acestea și o parte a populației pe fondul accelerării luptei anticorupție.

Concluzia acestei scurte cronici ar fi că istoria ultimilor 28 de ani ne-a arătat că elitele noastre politice nu sunt doar dezbinate, ci și disfuncționale. Acestea au „reușit performanța” ca în momentele-cheie ale vieții politice postdecembriste să nu își îndeplinească în mod profesionist funcțiile politice, ceea ce a pus și pune în continuare sub semnul întrebării folosirea termenului „elite” în ceea ce le privește.

Sursa foto: Alabama Public Radio

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe