O altfel de revoluție

Cătălin Manea Publicat la: 20-12-2017

Muzeul Național de Istorie a găzduit în ziua de 31 octombrie 2017 expoziția foto Rusia 1917. Din primăvară până în toamnă și dezbaterea Centenarul Revoluției Ruse, evenimente organizate de către Centrul Rus de Știință și Cultură din București împreună cu Centrul de Studii Ruse și Sovietice „Florin Constantiniu” din cadrul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, Arhiva de stat a Federației Ruse și Arhiva Centrală de Stat pentru documente foto-fono-cinematografice din Sankt-Petersburg și cu sprijinul Ambasadei Federației Ruse.

Evenimentul, complex prin problematica pusă, a fost bine documentat cu colaborarea arhivelor din însuși leagănul revoluționar al anului 1917. Expoziția, care a fost deschisă marelui public, ne-a dezvăluit atmosfera rusească dintre Revoluția din Februarie și lovitura de stat din octombrie, cu toate problemele și ipostazele acelui an, care a marcat existența Rusiei și a lumii întregi în ultimii 100 de ani. Însă, ca orice „cadou” venit de la Răsărit, prezentarea atât de bogată documentar a avut și o serie de mesaje ascunse sau puțin vizibile unui ochi mai puțin informat, unul adresat României și altul, valorilor pe care le împărtășim azi.

Aceste mesaje au rolul să aducă o nouă perspectivă asupra evenimentelor petrecute în urmă cu 100 de ani şi a căror însemnătate a fost schimbată în funcţie de interesele politice şi ideologice care s-au succedat în tot acest timp.

Primul mesaj, adresat României ca ţară aliată şi prietenă în aceea vreme, se referă la vizita ultimelor oficialități înalte, a unor aliaţi occidentali ai Rusiei, înainte de Revoluția din Februarie, cea care a dus la înlăturarea țarului, a prim-ministrului și a prințului moștenitor în capitala imperială deja aflată în fierbere revoluționară. Vizita încerca să întărească relația celor două state, inclusiv reluarea unor discuţii de alianţă dinastică, mai ales pe fondul faptului că România, aflată după campania nereușită din 1916, avea o disperată nevoie de oameni și materiale care să suplinească pierderile frontului, Rusia fiind la acel moment singurul aliat care putea da un ajutor imediat şi direct. Mesajul este aşadar că Maica Rusie a fost şi poate fi un prieten şi aliat de nădejde, aşa cum a încercat să fie şi în momentele cele mai dramatice care au lovit, ca aliaţi, ambele ţări în anii Primului Război Mondial.

Al doilea mesaj, subtil introdus, este cel al vieții și al efectelor pe care le produsese prima revoluție burgheză, una democratică, în lumea rusă şi la care noile guverne democrate instalate nu reușeau, la rândul lor, decât cu mare greutate să facă față provocărilor de zi cu zi ale administrării statului. În cadrul expoziţiei, două imagini şi idei sunt iconice: cea a batalionului de femei organizat de către revoluţionari, care dădeau în noul context al schimbărilor un exemplu soldaţilor bărbaţi de pe front, și a doua idee, bine documentată cu imagini, care are ca scop să submineze gândirea şi percepția asupra guvernului democratic care nu schimbase cu nimic practicile politice şi recurgeau tot la metode brutale şi violente, ca în timpul detestatului țar, pentru a-şi impune agenda politică. Ideea inoculată este aceea că noii guvernanţi, apăruţi în urma Revoluţiei din Februarie, nu țineau cont de nevoile maselor, adică: încetarea războiului tot mai nepopular și a înecării în sânge a revoltelor care se iscau pe fondul lipsurilor de tot felul şi pe care starea de război le provocase, precum şi diversele măsuri politice ale guvernelor pe care bolşevicii le-au numit mai târziu „provizorii”, adică nu aveau nici o legitimitate în ochii poporului, și că numai ei au ținut cont de ceea ce doreau şi gândeau oamenii simpli. Adică doar ei (bolşevicii) au scos țara din haos și război și au rezonat cu micile nevoi ale oamenilor de jos. Când tocmai ei prin atitudinea, propaganda și revoltele iscate au subminat fragila democrație instalată în februarie, iar după lovitura lor de stat din 25 octombrie, chiar înainte de organizarea Adunării Constituante – primul parlament democratic al Rusiei –, s-au erijat în apostolii noii lumi ce avea să se nască sub ideile lor „democratice şi revoluționare”. Prezentarea vieţii democratice, ca o continuă agitaţie fără rost, şi a modului în care cele două guverne revoluţionare au încercat să rezolve situaţiile apărute ne insinuează ideea că Rusia are nevoie de un guvern ferm, care să pună capăt anarhiei.

P.S. Mesajul de încheiere al Ambasadorului Federației Ruse a fost identic cu cel al Patriarhului rus Kiril, aflat și el în vizită toamna aceasta aici: „Poporul român are atât de multe în comun cu cel rus și Rusia a fost mereu un prieten de nădejde…”

Sursa foto: StyleAndTheCity.ro

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe