Cred (Păreri. Referințe punctuale. Considerații generale)

Adrian Păduraru Publicat la: 20-12-2017

Pagină de tranziție. Către un spațiu tipărit în care corespondențelor despre actualitatea culturală din țară, UK, Franța, Canada, Statele Unite, Italia să li se alăture o analiză a prezentului și a tendințelor din artă/cultură/civilizație care ar putea genera sugestii pentru creatorii și producătorii români.

Cred că suntem într-un moment în care apele trebuie despărțite. De ce să tolerăm producții, situații, procese ce nu numai că ne strică prezentul, dar ne și compromit viitorul? Nu este o întoarcere la cenzură, ci o revenire la bun-simț cultural, la respect, la demnitate. Nuanțez afirmația că nu doar suprimarea biologicului este criminală și că frânarea cultivării reprezintă crimă împotriva umanității spunând că așezarea culturii în (pen)umbră se constituie în atentat la viață în plenitudinea ei.

Și pentru că oricine își poate permite să judece, să dea verdicte, împărțind laude și condamnări, înaintând într-un stil curios de înot ce presupune doar datul din coate într-o baltă plină de pete uleioase de ridicol, lipsă de scrupule, impietate; pentru că diletantismul crește ca o nouă cortină, de data aceasta cortina de inox care oprește oxigenul și lumina; ne dorim ca specialiștii, cei școliți și recunoscuți ca atare, și nu cei autointitulați astfel ca urmare a calificării la locul de muncă, profesioniștii autentici să facă tranziția de la părere la argument științific.

 

Printre luminițe de sărbători hibernale, unele voit carnavalești, ca pe Carnaby Street, altele diafane, cu îngeri iradiind nuanțe albastre și aurii pe Regent Street; aproape de Winterland-ul din Hyde Park, atât de asemănător bâlciurilor cu călușei, lanțuri, vin fiert (aici și cu brandy), covrigi, plăcinte, cârnați, tarabe cu fleacuri de sezon, dar și cu un amuzant carusel-bar; uimit de felul în care se pot cheltui zeci de milioane de lire pentru a decora Piccadilly Circus cu un ecran uriaș, ce trebuie să aibă, evident, o definiție impresionantă a imaginilor cu reclame; am trecut pe lângă ofertele de nerefuzat din Harrods, cum ar fi globuri pentru bradul de Crăciun, la numai câteva mii de pounds fiecare și am intrat la teatru. Până acum, am văzut în Regatul Unit doar spectacole foarte bune sau excelente. De data aceasta, deși cu recenzii mai mult decât încurajatoare în publicații de încredere, deși mutat de la National în West End, la Harold Pinter Theatre, am fost spectatorul unui act teatral modest. Un text politic interesant, din când în când captivant într-o montare comună, corectă și nimic mai mult. Ba da, prea lungă. Decorul realist, cu mese și scaune, completat de o videoproiecție care povestea în imagini de jurnal de știri despre contextul în care se desfășoară acțiunea, fără vreo notă puternică sau particulară de limbaj teatral. Am fost dezamăgit de ceea ce sper de fiecare dată, mai ales în Marea Britanie, să mă bucure: performanța actorilor. Nici vorbă de fiorul pe care ei știu cel mai bine să îl pună în frazări și tonalități sau de încântătoarea implicare-detașare din jocul actor englez-personaj. Interpretări plate, ca lumina „de serviciu” în locul celei strălucitoare, de spectacol. De altfel, ceea ce mi s-a părut inițial un noroc extraordinar, să găsim bilete cu o oră înainte de începerea reprezentației, era doar rezultatul celor spuse mai sus.

Am scris despre Oslo de la Harold Pinter Theatre nu ca să îl fac de râs, ca în vechea anecdotă cu mârțoaga dusă la târg spre vânzare, ci pentru a ilustra ideea că orice generalizare în aprecierea unui spațiu cultural cred că trebuie nuanțată.

De aceea vin și cu două alte exemple, de această dată mult mai apropiate de noi. Am descoperit Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești și am redescoperit Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, ale căror spectacole ar putea fi interesante și pentru bucureșteni sau pentru cei care vizitează capitala. „Hai să mergem la teatru la Târgoviște sau la Pitești” poate deveni o realitate din ce în ce mai frecventă. Argumentele sunt mai puternice decât apropierea geografică: diversitatea repertorială și racordarea la arta teatrală internațională prin invitarea colaboratorilor din lumea întreagă și participarea la foarte multe festivaluri (de la Craiova și Cracovia până la Cairo și în Coreea de Sud, pentru a le cita doar pe cele de la litera „c”) pentru instituția teatrală din Târgoviște; ambiția noii conduceri de reabilitare, în dublu sens, pe de o parte a clădirii, pe de altă parte a existenței artistice, cu opt premiere și două festivaluri notabile, în doar opt luni de zile (și nopți, de muncă), la Pitești. Ca să fim în ton cu prima parte a punctelor de actualitate: Break a leg!

 

Întrebări-sugestii-urări înainte de Crăciun și de început de an.

Ce ar fi dacă am înlocui emisiunile de televiziune și presă scrisă, inclusiv de pe internet, lipsite de conținut interesant și relevant cu filme, cărți, teatru radiofonic, concerte sau cu reviste, ziare, emisiuni care invită la meditație și simțire?

Ce ar fi dacă am trimite, din când în când, o epistolă scrisă de mână?

Ce ar fi dacă am avea în fiecare zi o clipă de iubire mai mult?

 

Să vă sporiți Timpul!

Sursa foto: Secret London

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe