Poeme

Octavian Perpelea Publicat la: 01-09-2016

captatio benevolentiae

îmi perpelesc imaginația

prin plictisul altora

sunt un dependent de basamac

de contrabandă din Lehliu

o tânără speranță

a spitalului de nebuni

ce vă înfige

în ceafă pistolul

cu apă

obligându-vă

să mă iubiți așa diliu

cum sunt

 

bosket

a venit toamna

am strâns din nou

recoltă bogată

de boli & păduchi

afară e tot mai frig

nopțile mă acopăr

cu javrele din parc

uneori eczemele mele

ating eczemele lor

iar atunci când dormim

visele noastre

se amestecă

și formăm un animal uriaș

în fiecare dimineață

un zeu

bolnav de Parkinson

se chinuie să-mi regleze

limitele delirului

 

oldboy

cu o cruce de plastilină roz

lipită pe spate & o aură mică

din flori de plastic

înaintezi

pe același drum

sorbind mereu din butoiașul de rom

fără iluzii

ca un cobai bătrân

care a suportat prea multe experimente

la final nu te așteaptă

nici câmpia veșnică

nici vreun Disneyland

ori vreo cariatidă vivantă

ești perfect

fără carie

fără defect

o adevărată partidă pentru Cimitirul „Eternitatea”

unde moartea

îți va reda optimismul & virginitatea

 

o, rămâi

dincolo e întotdeauna răul

dincolo e panica

e teroarea

tu ești psihopatul cuminte

monstrul timid

aflat în punctul de fugă

al realității

o, rămâi

unde ești

doar acolo

creierul tău deține controlul

trage toate zăvoarele

aici ești în siguranță

o vacă indiană

care dacă trece granița

devine friptură

 

un cavou numit dorință

tinerețea s-a dus

animalul nu mai e la manete

de ani buni tot încerci să fii din nou împăcat cu tine

ca pe vremea când era îndeajuns

să-ți sugi degetul pentru

a simți bucuria vieții

acum nu mai aștepți nimic

ești antropologul ăla plictisit să mai caute

tribul care ar fi putut face din el o celebritate

nu te mai gândești la trecut ori la viitor

pata de pe chiloți desenează perfect harta

destinului

 

BucaRest, 28 degrés à l’ombre

e atât de cald

încât nu-mi mai

pot imagina

alt anotimp

în afara verii

trăim parcă

o simulare

de apocalipsă

orașul zace

asemeni unei balene eșuate

a devenit o imensă

gelatină putrezită

& când mă gândesc

la salvare

mă gândesc doar la tine

cocoșanelizată

lollobrigidică

visez că mă iei

cu asalt

ca o invazie mongolă

să mă duci

într-o casă răcoroasă

& mică

o casă-haiku

 

log out

se înserează lent

un cearcăn uriaș acoperă cerul

ca o eclipsă trasă pe sfori

de nebuni

sunt singur în cameră

în sicriul de beton

ce reciclează zilnic

același univers cenușiu

mi-e silă

și sila

face înconjurul

Pământului și se-ntoarce

de două ori

mai puternică

în curând

îmi voi dezactiva sufletul

mă voi deloga de la viață

cangrenele deja-mi înfloresc

în grădinile tâmplei

 

amenințarea cu Perpelea

cu ochii închiși

& trup amorf

cu funcțiile fiziologice

sub cota de avarie

zac

& tot zac

de zile

luni

ani

dracu’ mai știe

de când

ca un obuz dintr-un

război mondial

încă aștept

momentul potrivit

pentru a face

explozie

 

Rahan vs Perpelea

el era Rahan fiul lui

Crao

și avea un șirag din

canini de tigru

în jurul gâtului

eu eram Perpelea fiul lui

Vasile

cu cheia legată la gât

cu elastic

dar anii au trecut

iar Rahan a dat

faliment

în timp ce Perpelea

supraviețuiește bine-mersi

 

Perpelea visează

Perpelea doarme

& suspină

mângâie ușor perna

din pene de găină

Perpelea are un coșmar

& i se face

pielea de găină

într-o ogradă

departe

& puii suspină

 

şHomer

C.V.-ul meu nu mai are de multă vreme

nici o vizualizare

ieri am primit citație de la tribunal

pentru neplata întreținerii

timp de trei ani

pe zi ce trece

corpul prinde forma

orașului Kinshasa

mi-e foame

& vreau ca oamenii

să plătească pentru asta

mă gândesc să arunc

în aer

maternitatea orașului

să devin un mit urban

cu efect euforizant

pentru cursanții Şcolii de Vară

de la Socola

 

in the mood for love

ești prea înțelept

pentru a mai avea neliniști metafizice

zaci senin & lasciv

asemeni unui Dalai Lama răspopit

& aștepți să sară pe tine

tigrul amorului

să te înfulece

într-o zvârcolire discretă

ca digestia unei plante carnivore

în timpul unei partide de sex între

doi surdomuți

 

stil vechi

a murit nea Oane

bătrânul lăutar

rapsodul bucuriilor simple

din mahala

de 40 de ani nu a mai suportat

să vadă viața

altfel decât cu un pahar

în mână

de 40 de ani cerșind

țigări & o dușcă

sprijinit de peretele

cârciumii

moartea nu avea

cum să-l surprindă

era mereu în gardă

a avut o femeie

cinci copii

& un cuțit

astăzi doar cuțitul îi mai simte

lipsa

 

1 001 de nopți în Berceni

locuiesc într-o

garsonieră

confort trei

am două pisici năpârlite

& o nevastă obeză

un monstru aproape

mitologic

dar seara când adorm

cu capul pe burta ei

uriașă & moale

mă simt ca și cum aș fi

pe un pat cu apă

în Burj Al Arab

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe