„Fragments of a Life”/ „Fragmente dintr-o viaţă”

Comunicat de presă Publicat la: 16-06-2016

Participanți: Daniel Spoerri, Samy Briss, Olga Stefan/Miklos Klaus Rozsa/Gabi Basalici, Elianna Renner, Myriam Lefkowitz, David Schwartz/ Katia Pascariu/ Ioana Florea/ Alice Marinescu, Romulus Balazs, Simcha Jacobovici, Dan Paul Ionescu, Adrian Cioflanca
Curator: Olga Stefan
27 iunie - 30 august 2016
Iaşi, România
Organizator: 1+1
Co-organizator: tranzit.ro/ Iași

Cu ajutorul naraţiunilor personale şi al materialului biografic, această expoziţie multi-site şi multi-media va explora evenimentele din 27 iunie - 30 iunie1941 din Iaşi, când aproximativ 13.000 de evrei au fost omorâţi de autorităţile române, cu ajutorul armatei germane, la comanda Mareşalului Ion Antonescu, conducătorul României, în cel mai mare pogrom din Europa.

Programat să coincidă cu împlinirea a 75 de ani de la acest moment întunecat al istoriei româneşti, un moment care a fost în mare parte ignorat de societatea românească şi manipulat din punct de vedere politic, proiectul din Iaşi discută efectul războiului, al violenţei şi al persecuţiei asupra destinelor victimelor şi ale urmaşilor lor, precum şi biografiile întrerupte ale generaţiei trecute, care merg în paralel cu cele de azi, cu toate că în alte zone geografice mai puţin vizibile, precum Orientul Mijlociu.

Proiectul „Fragments of a Life”/ „Fragmente dintr-o viaţă" se axează pe poveşti individuale, autobiografice, şi nu pe naraţiuni de amploare şi tratează evenimente reale din perspectiva celor care le-au trăit sau a urmaşilor lor, revelând în acest fel maleabilitatea memoriei, afectată de perspectiva temporală a subiectului. 
Expoziţia va avea două părţi: o parte istorică – ce va cuprinde o prezentare a unui material scris despre pogrom creat de scriitori emigraţi care îşi regăsesc originile în Iaşi şi care analizează acest eveniment prin prisma biografiei lor sau prin intermediul povestirilor martorilor oculari – şi o parte de artă contemporană, care va cuprinde proiecţii de arta, filme, discuţii şi o piesă de teatru.
Ca şi în partea istorică, proiectele de artă contemporană produse pentru expoziţie provin de la artişti ale căror destine i-au dus în Elveţia, Germania, Israel şi Franţa, dar ale căror origini se regăsesc în Iaşi sau în alte părţi ale României, locuri de unde familiile lor au trebuit să fugă, mânate de război sau de măsurile de represiune. Proiectele sunt poveşti despre migraţie, strămutare, asimilare şi uitare, cu reflecţii asupra noţiunilor de casa, identitate şi apartenenţă. Prin această expoziţie conectăm trecutul şi prezentul, reunind Elveţia, Germania, Franţa, Israelul şi România, şi dezvăluind legăturile lor istorice prin intermediul experienţelor personale şi al rutelor paralele de migraţie. Proiectul funcţionează de asemenea ca un mod de comemorare a acestei tragedii într-un limbaj diferit, cel artistic, şi nu printr-o obiectivitatea istorică pură, accesînd astfel o generație mai tînără care nu este probabil conștientă de istoria țării sale.
Expoziţia şi evenimentele au loc în spaţii de artă şi de cultură care în timpul pogromului se aflau foarte aproape de locurile în care au avut loc masacre de stradă, sau care au fost chiar ele astfel de locuri, purtătoare inerente ale acestei istorii uitate, care, deşi invizibilă azi, trebuie recuperată, chestionând deci inevitabil modul în care oraşele îşi amintesc trecutul. 

Program:
27 iunie, ora 18.00 – Vernisajul expoziţiei "Fragments of a Life" / "Fragmente dintr-o viaţă" la tranzit. ro/ Iaşi, Str. Lăpuşneanu nr. 7-9; expoziţia va continua până pe 30 august, cu proiecte artistice de Olga Stefan/Miklos Klaus Rozsa, Daniel Spoerri, Elianna Renner şi Samy Briss. Expoziția istorică cu materiale culturale (texte si video) ale emigranților din Iași va putea fi vizitată până pe 30 august în paralel cu expoziția de artă contemporană. În deschidere vom audia lucrări ale compozitorului cehoslovac Erwin Schulhoff, interpretate de pianista Laura Turtă.
28 iunie, ora 14.00- tranzit. ro/Iasi, Str, Lapusneanu, nr. 7-9, Screening "Oare Cit Traiesc Cocorii?", by Dan Paul Ionescu
28 iunie, ora 18.00 - tranzit. ro/Iasi – proiecție de film, Souvenirs de Iași, și discuție între Romulus Balazs and Olga Stefan
29 iunie, ora 10.00 am - 17 pm - Performance pentru cite o persoană prin spațiul public urban de Myriam Lefkowitz, înscriere la delia.bulgaru@tranzit.org pînă pe data de 15 iunie 2016.
29 iunie, ora 17.30 - tranzit. ro/ Iasi, „Vieți întrerupte. Repertorierea victimelor pogromului de la Iași", prezentare de Adrian Cioflâncă, director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România
30 iunie, ora 18.00 - Teatru Fix, Str. Cuza Voda, nr. 10 - reprezentație teatrală In Between - David Schwartz/ Katia Pascariu/ Ioana Florea/ Alice Marinescu, urmată de discuție
30 iunie, ora 20.30 June 30, 8:30pm - Teatru Fix, Str. Cuza Voda, nr. 10, - proiecție de film, „Charging the Rhino", de Simcha Jacobovici

www.unuplusunu.org
http://ro.tranzit.org/en/project/0/2016-06-27/fragments-of-a-life
https://www.facebook.com/events/1759497157619783/

Participanţi:

Miklos Klaus Rozsa (HU/CH)/Olga Stefan (RO/USA/CH) – Fragmente dintr-o viață este o lucrare video ce combină discuții familiale intime dintre Olga Ștefan și bunica sa, Sorana Ursu (care are acum 91 de ani), cu materiale video, fotografii și alte imagini din trecut sau din prezent, realizând un amestec de amintiri și impresii care ilustrează și contrazic deopotrivă mărturiile date prin istorie orală.
Cu ajutorul mărturiilor personale ale Soranei Ursu al carei tată a fost ucis în pogromul de la Iași şi ale altor membri ai familiei, acum în  Israel şi în Statele Unite, fragmentele biografice sunt adunate împreună într-o încercare disperată de a stabili o narațiune coerentă a vieții, recunoscând prezentarea unei imagini incomplete a realităţii, maleabilitatea memoriei şi tragedia uitării, o parte inerentă a supravieţuirii. Povestea urmărește viața Soranei Ursu în anii războiului, evoluția sa în comunism și în cele din urmă deziluzia sa în timp ce explorează chestiuni legate de de identitate, migrație, dezlocuire și apartenență.
Imagine film și fotografii de Miklos Klaus Rozsa
Montaj de Gabi Basalici
Miklos Klaus Rozsa (HU/CH): Fotograf şi activist politic (născut 1954, Hungary), Miklos Rozsa este de asemenea jurnalist; a emigrat în Elveţia împreună cu familia după invazia sovietică a Ungariei din 1956. Implicat profund în politica de stânga a mişcărilor studenţeşti din anii 1980, şi motivat de jurnalismul independent, Rozsa a adunat o vastă arhivă de imagini, care au fost folosite pentru diverse publicaţii, pentru broşuri şi materiale de presă. Dincolo de valoarea documentară intrinsecă a acestor imagini, Rózsa consideră că activitatea lui este un act politic. Rózsa a “răspuns tirului” cu ajutorul aparatului de fotografiat, încercând să deconspire informatori şi să imortalizeze brutalitatea forţelor de ordine. Dosarele dezvăluie modurile în care forţele de ordine au reacţionat la "contraspionajul" făcut de Rózsa. Miklos Klaus Rózsa şi-a formulat şi el perspectiva asupra evenimentelor, într-un eseu personal scris special pentru această publicaţie.
Olga Ștefan (RO/USA/CH): curatoare, scriitoare independentă s-a născut la București, a crescut în Chicago și, din 2009 trăiește în Zurich. A curatoria numeroase expoziții inclusiv expoziții personale cu Dan Perjovshi, Lia Perjovshi, Ștefan Constantinescu și Keren Cytter.  Expozițiile sale de grup includ Laughter and Forgetting, o expoziție multi-site pentru Bucharest Art Week, Showtime: The Cinema in the Gallery, Guess Who's Coming to Dinner: Hospitality as Artistic Practice, the traveling Few Were Happy with their Condition: Video, Film,  and Photography in Romania, Blurred Lines and Fire it Up: Ceramic as Material in Contemporary Sculpture. Scrie regulat pentru ArtReview, Frieze Magazine, Art in America, Flash Art, Sculpture Magazine, Artslant și Artmargins. Din 1998 pînă în 2003 a lucrat ca director executiv al Festivalului Chicago’s Around  the Coyote Arts, din 2005 până în 2009 ca director executiv  al Chicago Artists’ Coalition iar din 2003 până in 2005 a scris granturi pentru strîngere de fonduri pentru  Woman Made Gallery.
Elianna Renner (CH/G) – Yankel and Yankel / Yankel şi Yankel, un scurt film video format din conversaţiile pe Skype ale familiei Eliannei Renner, din trei ţări diferite. Discuţia este despre pogromul de la Iaşi. Mama artistei era mică atunci când ambii ei bunici, Yankl Wasserman şi Yankl Solomon au mers la târgul săptămânal de la Iaşi şi nu s-au mai întors. Mătuşa ei, verişoara mamei, care stă la Buenos Aires, îi povesteşte mamei cum a mers cu cei doi bunici la piaţă...
Elianna Renner: Artista conceptuală Elianna Renner (Elveţia) lucrează la intersecţia dintre biografie, ficţiune şi istorie. Abordarea ei multimedia se axează pe performance şi pe instalaţii audio-vizuale, pe car ele combină uneori cu filmul şi fotografia. Tema de bază a lucrărilor sale o reprezintă memoria, arhiva şi recuperarea istoriilor.
Daniel Spoerri (CH/A) - "So he remains the most enduring...",   o fotografie a unei monede din secolul al XVII-lea pe care a găsit-o la un magazin second-hand, pe care apare imaginea stereotipică a unui evreu. Textul artistului explică semnificaţia monedei şi relaţia ei cu statutul marginalizat al tatălui său. Un al doilea proiect este reprezentat de o lucrare video ce arată artistul încercând să-și amintească călătoria  sa din 2012 în România în căutarea urmelor tatălui său și dezamăgirea față de țara pe care a găsit-o. Daniel discută de asemenea chestiuni existențiale precum viața și moartea, apartenența și lipsa unui adăpost, precum și despre rolul jucat de artă în fața lipsei de sens.
Daniel Spoerri: Sculptor elveţian, artist de performance şi scriitor, născut la Galaţi, România, în 1930. În 1942 a fugit în Elveţia cu ceea ce mai rămăsese din familia lui, după ce tatăl lui, evreu convertit la crestinism, fusese omorât în pogromul de la Iaşi din 1941. Experienţele din teatru i-au oferit un fundament pentru lucrările pe care a început să le producă după ce s-a stabilit la Paris în 1959. În 1960 Spoerri devenit membru fondator al Noului Realism (Nouveau réalisme). În acelaşi an a produs primul dintre tablourile sale capcană (tableaux pièges), în care obiecte aşezate aleator erau lipite de mobilă şi alte suporturi, pe care stăteau exact în felul în care fuseseră găsite. Pentru că sculptura rezultată era expusă pe perete, nu pe duşumea, şi astfel obiectele păreau să sfideze gravitaţia, Spoerri îşi transforma naturile moarte realiste în tablouri.
Although Spoerri a continuat să-şi dezvolte metodele de assemblage şi a rămas dedicat şi evenimentelor live, precum Autothéâtre, la care a colaborat cu Tinguely începând cu 1953. Până în 1963 a fost implicat în mişcarea Fluxus .
Expoziţia Musée sentimental a lui Spoerri (Paris, Pompidou, 1979), urmată de expoziţii similare în Germania (Koln, Kstver., 1979) şi Elveţia (Basel, Gewmus, 1989), i-au permis să creeze o aproximare a unui muzeu cultural. În fiecare caz a folosit documente istorice pentru a concentra atenţia pe diferite chestiuni. În ce constă cultura unui oraş? Cum poate fi reprezentată amploarea referinţelor sale – la artă, religie, ştiinţă, economie, instituţii legale şi sport? Muzeul cultural este interpretat ca un muzeu viu, în care obiectele spun poveşti. Spoerri continuă să fie implicat în numeroase activităţi.
Myriam Lefkowitz (FR) - Walk, Hands, Eyes / Mers, mâini, ochi (performance), o experienţă de percepţie, ce ţese o relaţie între mersul pe jos, vedere şi atingere, pentru câte o persoană o dată, pe timp de o oră, în oraş. Printre locurile de oprire se află foste obiective evreieşti care au fost fie distruse, fie abandonate, fiind astfel uitate.
Myriam Lefkowitz: Născută în 1980, Myriam Lefkowitz locuieşte în Paris şi activează în domeniul performance. Din 2010, cercetează probleme legate de atenţie şi percepţie, prin diverse procedee în care sunt implicaţi total un spectator şi un artist. Lucrările sale au fost prezentate, printre altele, la Bienala de la Veneţia, Le nouveau festival – Pompidou, Le Mouvement (Biel), Situations (Bristol), Agenţia Publică pentru Artă (Suedia), Centrul de Artă Contemporană (Vilnius), Creative Time Summit.
A luat parte la programul de masterat de experimentare în artă şi politică (SPEAP, Science Po Paris) fondat de Bruno Latour, care are ca scop principal reprezentarea şi definirea chestiunilor publice actuale. În 2013 a devenit membră a comitetului didactic al SPEAP. Este invitată în mod regulat la ateliere de lucru şi discuţii la Muzeul de Artă Modernă Georges Pompidou (Paris), Palais de Tokyo (Paris), Open School East (London), HEAD (Genève), Institutul Regal de Artă (Cercetare şi Dezvoltare Artistică, Stockholm). În ultimii doi ani a lucrat în cadrul unei rezidenţe de cercetare la Laboratoires d'Aubervilliers la un proiect colaborativ, La Piscine, un ansamblu de practici artistice diverse, activate în spaţiul public. 
Samy Briss (RO/FR) – Iasi Dark Days (Iasi Zile Negre) prima prezentare în România a intregii serii de desene produse în 1948 pe subiectul pogromului de la Iaşi.
Samy Briss:  Amintirile din copilărie ale lui Briss (n. 1930, Iaşi), conectează două lumi în contrast. Viaţa în marea comunitate evreiască din Iaşi i-a înrădăcinat puternic în fiinţa lui cultura evreiască. În acelaşi timp, Briss a găsit inspiraţie profundă în tradiţia bizantină, atât de prezentă în arta tradiţională românească şi în faimoasele icoane din Iaşi, fosta capitală a Moldovei, recunoscut şi drept capitală culturală a României. Samy Briss pictează o poveste a nostalgiei. Lucrările sale înfăţişează amintiri din copilărie, într-o atmosferă de armonie şi de joie de vivre. Atmosfera onirică a picturilor sale ascunde o poveste personală plină de lupta cu persecuţiile şi cu pogromurile. Briss a emigrat în Israel în 1959, la vârsta de 29 de ani. În 1974 s-a mutat la Paris, unde locuieşte de atunci, păstrându-şi legătura puternică cu Israelul, dar făcând expoziţii peste tot în lume. În ţesătura timpului, aceste amintiri din copilărie capătă un statut mitic şi universal.
David Schwartz/ Katia Pascariu/ Ioana Florea/ Alice Marinescu (RO).In Between este o piesă formată din mărturii personale ce descriu viaţa după pogrom a supravieţuitorilor şi a generaţiilor viitoare, legând acest eveniment de poveştile actuale ale migraţiei şi marginalizării.
David Schwartz locuieşte în Bucureşti şi este regizor de teatru şi artist comunitar. Este interesat de teatrul bazat pe istorii personale şi de filmul documentar, precum şi de arta care stimulează emanciparea socială. 
A regizat spectacolele Butoiul cu praf de puşcă (după textul lui Dejan Dukovski, 2007), Afară! (text de Mihaela Michailov, 2007), România! Te pup! (text de Bogdan Georgescu, 2009), Faceţi loc! (text by Mihaela Michailov, 2009), Capete înfierbântate (text de Mihaela Michailov, 2010), Declar pe propria răspundere (text de Alina Serban, 2011) şi Sub Pământ (text de Mihaela Michailov, 2012).
Katia Pascariu este actriță, trainer artistic, membră a Centrului de Artă Comunitară Vârsta4 și a Centrului de Teatru Educațional Replika, are o activitate dedicată teatrului educațional și lucrului cu copii și adolescenți, și teatrului politic, lucrând în echipe multidisciplinare la chestionarea istoriei recente.
Ioana Florea este cercetător social, lucrează în proiecte de educație pentru solidaritate și justiție socială în cadrul asociației Quantic, este co-coordonatoare a revistelor Gazeta de Artă Politică și IDEE – Ideas Debate Exchange Education.
Alice Marinescu este actriță și dramaturg, coinițiatoare a proiectului de artă comunitară Vârsta4. Lucrează în proiecte de teatru documentar cu mize politice și este interesată de cercetare în domeniul migrației, istoriei recente și de lucrul cu istorii personale.

Proiecţii de film:
Souvenirs de Iaşi / Amintiri din Iaşi
 - Romulus Balacz, 2016 (premieră în România) (RO/FR)
Scurtă descriere:
„În 2013 am descoperit o carte ce vorbea despre un eveniment istoric din România, ţara mea natală, despre care nu ştiam nimic: participarea ei la Holocaust. Scrisă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de Matatias Carp, un avocat evreu din Bucureşti, cartea a fost ascunsă timp de zeci de ani de către autorităţile comuniste din România. Când am răsfoit-o am găsit o serie de fotografii făcute în timpul pogromului în oraşul Iaşi din România (al doilea oraş ca mărime din ţară). Imaginile dezvăluiau masacrul urban şi metodele folosite pentru a deporta şi a extermina evreii. La 74 de ani după eveniment am mers în România pentru a găsi locurile în care fuseseră făcute fotografiile. În doi ani am găsit aproape toate locurile şi am descoperit istoria acestei tragedii.”

Oare cât trăiesc cocorii? – Dan Paul Ionescu (RO), 2011
Scurtă descriere:
Un documentar despre Andrei Călăraşu, supravieţuitor al trenului morţii, el însuşi cineast, care face o incursiune în propriul lui trecut, rememorând evenimentele pe care le-a trăit în timpul pogromului, precum şi în lagărul de concentrare de la Călăraşi, locul după care şi-a luat, de altfel, numele de familie.

Charging the Rhino / Infruntand rinocerul – Simcha Jacobovici, 2007  (premieră în Iasi) (CA/IL)
Scurtă descriere:
Pe 29 iunie 1941 mii de evrei au fost adunaţi cu forţa într-o curte din Iaşi, România, şi au fost masacraţi de către soldaţi germani şi români. Mulţi dintre Jacobovicii din România au murit în acea zi. Cineastul canadian Simcha Jacobovici se întoarce în ţara strămoşilor lui şi explorează chestiuni legate de memorie – a lui şi a României.
Expoziția "Fragments of a life", curatoriată de Olga Ștefan, iunie 27- 30 august 2016 , Iași, România, este organizată de Asociația 1+1, co-organizată de tranzit.ro/ Iasi, co-finanțată de Administrația Fondului Cultural Național cu sprijin suplimentar de la ProHelvetia, Ambasada Elveției în România, Swiss Sponsors' Fund și a Ambasadei Republicii Federale Germane în România.  Parteneri sunt: Teatrul Fix și Centrul pentru Studiu Istoriei Evreilor în România.

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe