Din Paris. Michel Tournier, limba franceză, Parisul, trotuarele, Sciences Po…

Bogdan Călinescu Publicat la: 14-03-2016

La sfârșitul lunii ianuarie a murit Michel Tournier. Îl consideram ultimul mare romancier francez în viață. I-am citit toate cărțile, iar pe două dintre romanele lui le-am devorat: Le roi des aulnes (Regele arinilor) și Vendredi ou les limbes du Pacifique (Vineri sau limburile Pacificului), acesta din urmă fiind și prima lui carte, publicată la vârsta de 42 de ani. Dincolo de calitățile extraordinare de povestitor pe care le avea, am fost uluit de capacitatea lui Tournier de a continua aventurile lui Robinson Crusoe, aventuri care erau cât pe ce să-l facă să câștige Premiul Goncourt (ceea ce se va întâmpla trei ani mai târziu, cu Regele arinilor).

Tournier a revigorat romanul de aventuri și a readus pe scenă personaje și eroi cunoscuți: Robinson Crusoe, Vineri, Gilles de Rais, Ioana d’Arc, regii magi, Abel și Cain, Moise, Moș Crăciun, căpcăunii, Göring… Se pare că, înainte de a muri, lucra la o carte cu și despre vampiri.

Înmormântarea lui Tournier nu a fost celebrată la „nivel național” și nici nu au fost prezente două milioane de persoane, ca la funeraliile lui Victor Hugo. Ministerul Culturii a trimis un director de cabinet care cu siguranță nici nu auzise de el.

Ministerul avea altceva mai bun de făcut. Se ocupa, împreună cu Ministerul Educației, de distrugerea limbii franceze. Cum Franța și francezii se plictiseau și nu aveau alte griji, politicienii au decis să schimbe ortografia. După istorie și morală, reprezentanții politici se ocupă acum și de limba franceză. Ei decid cum se scriu corect cuvintele, și nu Academia. Într-un (nou) avânt egalitarist – scrisul corect e privilegiul clasei dominante, nu-i așa? –, au decis să suprime accentul circumflex și să transforme felul în care se scriu mai multe cuvinte (vezi câteva exemple mai jos). „Complotul împotriva accentului circumflex e un complot împotriva culturii”, scrie Franz-Olivier Giesbert în revista Le Point. Încă un efort, stimați socialiști, și cuvântul furculision va intra și el în dicționarul limbii franceze.

Tot în numele mixității sociale, primărița Parisului a decis să fuzioneze patru arondismente (din 20). E vorba despre buricul Parisului sau arondismentele 1, 2, 3 și 4. La Paris, fiecare arondisment are viața lui. Nu e aceeași lume și nu au aceleași caracteristici. Se pare însă că amestecul și centralizarea reprezintă calea cea mai sigură spre bunăstarea poporului. Ideologii ne impun felul de a gândi și modul de a locui.

Trotuarul nu le mai aparține pietonilor… De când s-a decretat că e nevoie de piste pentru biciclete și de coridoare pentru autobuze, e tot mai greu de mers pe trotuare. În primul rând, sunt din ce în ce mai mulți bicicliști care nu vor să respecte sensul interzis și o taie pe trotuar. De asemenea, e o modă cu trotinetele. Copii, adulți și bătrâni merg cu trotineta pe trotuar într-un echilibru incert, fiind un pericol permanent pentru pietoni. Dacă îi mai pun la socoteală și pe cei care merg cu rolele sau excrementele câinilor, trotuarul a devenit un pericol public. Le cer iertare ecologiștilor, însă acum prefer să iau mașina.

Când am terminat Sciences Po, la mijlocul anilor ’90, Institutul era încă o școală de elită. Făcea parte din categoria grandes écoles, cu mult peste nivelul universităților. Cei care făceau această școală erau aproape siguri că vor obține o slujbă bună în domenii diverse, de la administrație publică până la sectorul bancar. Imediat după ce a fost numit director în 1996, Richard Descoings a decis să „democratizeze” instituția, suprimând examenul de admitere și acordând locuri tinerilor din medii sociale „defavorizate”. 20 de ani mai târziu, rezultatele acestor reforme sunt contestate chiar de Curtea de Conturi, în ultimul său raport. „Deschiderea” socială nu a avut consecințele sperate, iar Institutul a pierdut din prestigiul pe care îl avea. S-au făcut însă eforturi financiare. Noul director nu mai are salariul pe care și-l atribuise socialistul Richard Descoings (537 000 de euro pe an). Probabil tot în scopul democratizării instituției…

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe