Homosexualitatea între judecată şi prejudecată

Lavinia Maria Pruteanu Publicat la: 29-07-2015

De ceva timp, de când Barack Obama a declarat căsătoria între homosexuali ca fiind o „victorie pentru America”, a revenit în vogă și tornada de argumente pro sau contra chestiunii în cauză. Aflu astfel o mulțime de opinii mai mult sau mai puțin fundamentate științific, amuzante (dacă n-ar fi atât de triste, în esență!) sau tot felul de bizarerii cu sorginte în diverse credințe religioase sau nereligioase.

Cel mai des întâlnite prejudecăți se referă la faptul că homosexualitatea este o boală psihică gravă, apărută ca o consecință (oarecum) firească a tenebroaselor vremuri pe care le trăim. În mod evident (pe același model de judecată), legalizarea căsătoriilor între homosexuali impietează asupra educației copiilor și zdruncină din rădăcini modelul tradițional de familie. Nici nu vreau să mai pomenesc despre antagonismul ferm cu educația de tip religios.

Oricare ar fi nivelul nostru de toleranță în legătură cu acest fapt, poate ar fi util, atunci când ne lăsăm seduși de pasiunea dezbaterii, să nu ignorăm câteva evidențe.

Istoria umanității, din zorii săi și până în contemporaneitate, ne înfățișează personalități celebre cu înclinații homosexuale sau bisexuale: Alexandru cel Mare, Cezar (împăratul Romei), „bărbatul tuturor femeilor și femeia oricărui bărbat”, Socrate, Platon, Aristotel, Sappho (poeta greacă din insula Lesbos), Leonardo da Vinci, Machiavelli, Goethe, Hans Christian Andersen, Oscar Wilde, Ceaikovski, G. Washington, Frida Kahlo, Marlene Dietrich, Jane Addams (laureată a Premiului Nobel pentru Pace în 1931), Gertrude Stein, Eleanor Roosevelt (soția președintelui SUA Franklin D. Roosevelt), Abraham Lincoln, Freddie Mercury, Elton John, Ricky Martin, Jodie Foster, George Michael, Pedro Almodóvar, Martina Navratilova, Armani, Dolce, Gabbana, Dior, Versace, Yves Saint-Laurent, Cynthia Nixon, Lindsay Lohan, Gillian Anderson, Lady Gaga sau Ellen DeGeneres.

Pudoarea de tip patriotic – în speța de față – ne limitează expunerea la doar câteva nume de homosexuali români de dată relativ recentă din showbiz: Răzvan Ciobanu, Mircea Solcan, Leonard Miron sau Mircea Zara. Înșiruirea ar putea continua pe încă foarte multe pagini, dar nici unul dintre cei amintiți nu ne rămâne în memorie pentru orientarea sexuală.

APA (American Psychiatric Association) a înlăturat încă din 1973 homosexualitatea din rândul deviațiilor sexuale în DSM (The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), cel mai cunoscut și consultat manual în legătură cu sănătatea/boala mintală. Cu toate acestea, există o „homosexualitate discordantă”, când individului îi este rușine cu impulsurile sale sexuale și există o „homosexualitate concordantă”, când individul și le acceptă fără nici o îndoială. Homosexualitatea discordantă ar putea indica recomandări spre psihoterapie, însă cea concordantă, nu.

Se insinuează în multe abordări existența unui semn de egalitate între homosexualitate și pedofilie, zoofilie sau necrofilie. Este vorba, desigur, despre o eroare impardonabilă. Homosexualitatea reprezintă, printre altele, o relație liber consimțită între adulți de același sex. Nu așa stau lucrurile în cazul celorlalte situații, menționate anterior! Premisele discuției trebuie să pornească de la existența maturității emoționale și sexuale, a echilibrului psihic, a discernământului și a liberei consimțiri. Orice conduită sexuală care eludează aceste condiții se regăsește în categoria parafiliilor, a deviațiilor etc.

Educația copiilor reprezintă o componentă foarte importantă, căreia, indubitabil, trebuie să-i acordăm importanța cuvenită și mai ales corectă! Adopția este o chestiune foarte sensibilă și trebuie tratată cu multă delicatețe, înțelepciune și grijă în orice tip de familie. Se pune problema dacă modelul familial pe care l-ar cunoaște copiii adoptați de către cuplurile gay este potrivit. Astfel, mă întreb cum au ajuns homosexuali indivizii care – cel puțin biologic, dacă nu și cultural sau educațional – provin din familii heterosexuale, cu mentalitatea aferentă? În literatura de specialitate nu a fost identificată o relație de cauzalitate între modul în care copilul este tratat de părinți și orientarea sa sexuală ulterioară, ca adult.

Copiii trebuie să aibă parte de o dezvoltare sănătoasă sub toate aspectele! Dar, din păcate, lucrurile nu stau așa nici în lumea noastră, a heterosexualilor. Există mult abuz emoțional și fizic asupra copiilor din partea celor doi părinți de sex diferit. Sunt multe familii monoparentale în care foștii soți sau parteneri își gestionează mizerabil egoul, manipulându-și propriii copii.

Am aflat și o explicație, cel puțin ciudată, în legătură cu simbolul LGBT (lesbiene, gay, bisexuali și transgen), curcubeul. Astfel, acesta ordonează invers culorile centrilor energetici ai ființei umane, cu violet pe creștet și roșu în zona sacrală. Or, se știe că fenomenul numit curcubeu este de fapt confirmarea Legământului lui Dumnezeu cu Omul, deci dacă acest curcubeu este invers, ar putea semnifica legământul întunericului cu omul.

Istovitoare ideologie. Astfel că am revăzut pe nerăsuflate două filme dragi: Fahrenheit 451 (1966) și A Single Man (2009).

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe