O dragoste fatală

Mioara Anton Publicat la: 26-03-2015

În vara lui 1959, Securitatea primea ordinul să ancheteze un caz mai puţin obișnuit, care-i avea ca protagoniști pe Lica Gheorghiu, fiica liderului PMR, și medicul Gheorghe Plăcinţeanu. Patima pentru medic o adusese pe Lica Gheorghiu în pragul divorţului, ceea ce l-a scandalizat pe Gheorghiu-Dej, care a decis să intervină și să pună ordine în viaţa fiicei sale. Căsătorită cu Marcel Popescu, la acea vreme ministru al Comunicaţiilor, Lica Gheorghiu era cunoscută în spaţiul public mai ales pentru încercările sale de a se afirma ca primă actriţă în cinematografia românească a anilor ’50.

Lui Gheorghe Plăcinţeanu i s-a construit cu migală un dosar în care se regăseau laolaltă informaţii referitoare la un trecut compromiţător, activităţi de spionaj în favoarea unei „puteri imperialiste”, comportament imoral, provenienţa dintr-o „familie de elemente dușmănoase fasciste” și, nu în ultimul rând, apartenenţa la o vastă reţea conspiraţionistă, în care se regăseau Vasile Voiculescu, Dinu Pillat, Păstorel Teodoreanu ș.a. Supravegherea informativă a scos la iveală faptul că Gheorghe Plăcinţeanu întreţinuse pe parcursul anului 1958 legături „sentimentale și de contrabandă” cu soţia secretarului Legaţiei Belgiei la București. Obiectele de contrabandă invocate erau ciorapi de damă de nailon, imposibil de găsit în comerţul socialist. În ochii anchetatorilor, aceasta era o dovadă în plus că medicul era „un om făţarnic, avid după bani, beţiv, afemeiat, cosmopolit și element dușmănos regimului”.

Viaţa personală a medicului oferise Securităţii un vast material pentru construirea dosarului de acuzaţii. Originar din Iași, Gheorghe Plăcinţeanu a decis după un prim divorţ să se stabilească la București. Câţiva ani mai târziu, în 1955, se recăsătorea cu Collete Lupu, fiica unui medic evreu, catalogat și el în ancheta Securităţii ca „dușman reacţionar”. Nici cea de-a doua căsătorie nu a durat prea mult, astfel încât la începutul anului 1958 Gheorghe Plăcinţeanu era din nou singur, în căutarea unei relaţii, fiind „într-o stare sufletească nu prea bună”, după cum avea să declare în timpul interogatoriului. După ce o întâlnise în iunie 1958, relaţia cu Lica a debutat în septembrie, în timpul unei croaziere organizate pe Marea Neagră. Anterior, Lica Gheorghiu încercase să-și salveze mariajul în timpul unei excursii la Paris, dar eșecul a adus-o mai aproape de Gheorghe Plăcinţeanu și de marea poveste de dragoste, care avea să se sfârșească în câteva luni la fel de brusc după cum începuse. Potrivit declaraţiilor luate medicului sub presiunea anchetei, o căsătorie cu Lica Gheorghiu i-ar fi deschis accesul în lumea nomenclaturii de partid și i-ar fi înlesnit o evadare în Occident, o funcţie ministerială, avantaje materiale și ștergerea trecutului politic compromiţător. Din declaraţiile luate de Securitate în cercul de apropiaţi, reieșea că medicul critica deseori regimul, îi contesta legitimitatea și acuza practicile discreţionare ale partidului, care înţelegea să folosească teroarea ca principal instrument al guvernării.

Marea aventură în care medicul Plăcinţeanu intrase s-a sfârșit tragic, iar visurile i s-au năruit sub un val de acuzaţii și anchete. Arestarea bruscă a luat-o prin surprindere pe Lica Gheorghiu, care a refuzat să creadă că tatăl ei a avut vreun amestec în această poveste. Încercările sale disperate de a-i da de urmă nu au dus la nici un rezultat. Înregistrarea conversaţiilor telefonice, supravegherile directe, precum și sublinierile personale ale lui Gheorghiu-Dej pe documentele anchetei indică implicarea sa directă în „rezolvarea” cazului Plăcinţeanu.

În dosarul anchetei s-au regăsit toţi cei care au intermediat și acoperit legătura amoroasă dintre cei doi: soţii Tanţi și Cezar Grigoriu (Tanţi fiind cea de-a doua fiică a lui Gheorghiu-Dej), Mihail Roșeanu și Aura Mezaroș. Întâlnirile repetate ale celor doi în casa fostei ilegaliste Aura Mezaroș au costat-o pe aceasta din urmă arestarea și câţiva ani de detenţie. Condamnat în august 1959 la cinci ani de închisoare corecţională pentru complicitate la speculă, Gheorghe Plăcinţeanu s-a stins doi ani mai târziu în închisoarea de la Râmnicu Sărat. Lica a fost anunţată că medicul o părăsise pentru a emigra în Occident. Peste numai un an, în 1960, actriţa uita povestea de dragoste care-i răvășise existenţa și se recăsătorea cu Gheorghe Rădoi, directorul fabricii „Steagul Roșu” din Brașov. În 1968, decizia de revizuire a abuzurilor din perioada Gheorghiu-Dej a vizat și cazul lui Gheorghe Plăcinţeanu, care a fost reabilitat. O nouă anchetă de partid a stabilit că nu existau dovezi care să probeze existenţa unor „intenţii dușmănoase” ale medicului la adresa regimului.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Nu aș putea spune cu exactitate dacă editurile organizează angajat, dar într-o manieră subtilă o ripostă la adresa tensiunilor...
„Suferă de o cronică lipsită de umor și de absența radicală a spiritului autocritic”; „e statuar, inflexibil,...
Institutul francez din Iași a găzduit, la mijlocul lunii iulie, un eveniment expozițional inedit pe scena de artă vizuală locală...
Expoziția Iași – Capitală regală, dispusă pe simezele Muzeului Municipal din Iași în perioada iunie-iulie...
Deși nu s-a aflat printre filmele premiate anul acesta la TIFF, filmul lui Marc Crehuet El rei borno (Regele cu un...

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral