Universul de poveste al lui Arseniy Lapin

Adina Scutelnicu Publicat la: 12-03-2015

Undeva, pe malul Mării Albe, în apropierea Cercului Polar, există un sătuc fermecat. Din grădini, de pe gardurile uliţelor, din păduri, de pe scoarţa copacilor, ba chiar și de la ferestre sau de pe porţile sau zidurile caselor din Malevna Krykina te iscodesc ochi atenţi de sirene, unicorni, dragoni și alte lighioane rare. Bufniţele au căciuli de lână cu ciucuri, elefanţii poartă clopoţei, iar balaurii iubitori de miere au ochelari roșii și dinţi de mărgele. Până și vulpile de pe‑aici sunt cuminţi. Mănâncă prune și au prietene pisici. Este satul lui Arseniy Lapin, un artist care s‑a rupt de viaţa moscovită pentru a‑și crea propria „gură de rai”.

Arseniy Lapin s‑a născut la Mytishchi, în apropierea Moscovei, și și‑a început studi­ile de artă la vârsta de nouă ani într‑o instituţie pentru copii supradotaţi, după care a stu­diat la Înalta Școală de Animaţie din capitala rusă. După absolvire a lucrat pentru o perioadă relativ scurtă ca maestru păpușar într‑un teatru pentru copii. În paralel, și‑a expus lucrările pe simezele galeriilor moscovite, dar și în cele din alte orașe europene (Belgrad, Strasbourg, Geneva etc.). Marionetele și creaţiile scenice realizate în doar câţiva ani i‑au adus cel mai prestigios premiu de teatru din Rusia: Masca de Aur. Lucrurile mergeau bine, dar nu și din punctul de vedere al explozivului Arseniy. Nici măcar neobișnuitul său hobby, acela de a acoperi în timpul nopţii ușile și pereţii caselor prie­tenilor cu imagini și personaje de basm, nu‑l mai provoca, deși aceștia erau încântaţi de „năzdrăvăniile” grafice ale talentatului artist.

Electroşamanii rurali şi pisicile de avanpost, gărzile de la Malevna Krykina

Arseniy a lăsat totul baltă și a plecat departe, în Nord. Și‑a cumpărat o izbă, iar spiritul său liber a început să construiască o nouă lume. Micile sale sculpturi sunt reprezentările persona­jelor din lumea lui Arseniy. Un univers vesel, colorat, populat, paradoxal, de personaje reale și fantastice extrem de serioase. În pădurile din jurul satului poţi întâlni „oamenii magici”, străjeri ai naturii – cum ar fi Pădurarul Jack sau Vânătorul Mării Albe – închiși în stâlpi totemici, imprimaţi pe scoarţa copacilor ori pe pietre sau încremeniţi în mici statuete. Malul Mării Albe este moni­torizat de Scafandri Albi sau oameni ai Poporului Ienupărului. Grădinile sunt locuite de unicorni roz sau „pisici de avanpost” cu bundiţe roșii și măști de bandit din piele neagră, ponei ultra­rapizi cu aripi de aramă și valtrapuri bălţate, bufniţe înţelepte cu tichii mo­ţate de motocei roșii sau personaje ca Mr. Wolverine, de profesie „electroșaman rural”, șoferi cerești și multe altele. Printre străjerii de Malevna Krykina, la fel de serioși ca aceia de la Palatul Buckingham, dar care par să chicotească pe înfundate, mai apar și spiritele pădurii sub forma unor vulpi, iepuri, bursuci și pisici sălbatice. „Sunt niște vulpi foarte bine educate, care mănâncă doar prunele căzute sau merele, dar uneori își mai dau și ele în stambă și‑mi rod gumarii. Sunt prietene cu pisicile mele și se uită împreună la serialele cu galiţe ce rulează pe ecranele poieţii, dar, după cum am spus, sunt niște vulpi foarte manierate”, ne‑a explicat Arseniy.

„Nu‑mi plac orașele, mai ales cele mari. Prefer oricând sălbăticia. Chiar și atunci când locuiam la Moscova făceam tot posibilul să‑mi petrec cât mai mult timp în păduri, pe munte sau la mare. Așa că m‑am mutat la ţară”, ne‑a mărturisit Arseniy. „În prima jumătate a zilei mă plimb cu motocicleta. Alteori iau barca și mă duc la pescuit, iar dacă vremea este proastă stau acasă și cânt la chitară. Seara îmi vizitez prietenii și stăm la povești la un pahar cu vin. Câteodată facem un foc și cântăm”, ne povestește Arseniy cum își petrece o zi obișnuită. Zilele cu inspiraţie sunt cu totul altfel. Când pictează sau sculptează nu mai există nimic altceva în jurul lui. „Cea mai importantă lucrare a mea este aceea de pe șevalet. Mesajul meu către oameni se află în lucrările mele, în ceea ce pictez. Viitorul este ascuns, iar trecutul este uitat. Avem doar prezentul, care este un dar. Dacă mi‑aș putea descrie trăirile în cuvinte, aș fi poet. Dar sunt pictor și cred că este un mod grozav de a mă exprima.”

Arta lui Arseniy Lapin, zis Arselap, poate fi încadrată în stilul etnic sau naiv, însă are o excepţională organizare a spaţiului, deloc naivă. Modeste ca dimensiuni, dar poetice prin însăși natura lor, picturile lui Arseniy degajă bună­tate și o ușoară ironie de care pare să se bucure atât privitorul, cât și autorul. Ca și lucrările sale nocturne, mai puţin licite, dar pe deplin agreate, picturile și sculpturile sale readuc vechile basme în Rusia modernă.

Libertatea ca izolare asumată

Viaţa lui Arseniy pare o joacă perpetuă, o distracţie creativă necontenită, care ar face invidios copilul de orice vârstă, dar, în realitate, presupune și multă muncă în studioul său de înregistrări, unde creează, mai nou, videoclipuri animate pentru propriile creaţii muzicale. „Primul videoclip pe care l‑am realizat a fost pentru Eleanor Rigby a Beatles‑ilor. Mi‑a ieșit un film mai interesant decât aproape tot ce am văzut pe MTV”, a apreciat Arseniy. A continuat cu animaţia Dragonflight pe muzică Namgar și Severo‑Zapad cu fundal sonor Aquarium. Consideră că Sfântul Sidor vorbindu‑i unui pește este una dintre cele mai bune animaţii pe care le‑a făcut. „Folosesc tehnici simple și tradiţionale de ani­maţie, dar rezultatele sunt neobișnuite, fiindcă îmi folosesc propriile picturi, care nu seamănă cu nimic din ceea ce fac alţi artiști”, explică Arseniy ineditul creaţiilor sale. L‑am întrebat care ar trebui să fie principalele calităţi ale unui artist. „Un creator poate fi harnic și atent. Va fi bine pentru el, dar nu este valabil pentru toată lumea. Altul poate fi rapid și neglijent, dar să creeze imagini expresive și vii. Fiecare artist trebuie să‑și găsească propria cale de exprimare și să‑și dezvolte calităţile necesare pentru a se exterioriza cât mai corect”, crede Arseniy. Artistul cu suflet de copil este, la rândul său, un iubitor al copiilor. Visele de viitor, de altfel, le sunt dedi­cate: „Mi‑ar plăcea foarte mult să ilustrez cărţi pentru copii. Cred că pictura mea este foarte potrivită pentru acest scop, dar nu am reușit să fac asta până acum”. Deși este un personaj extrem de expansiv și volubil, Arseniy nu contează foarte mult pe oameni. „Îmi place filo­sofia budistă, potrivit căreia, dacă nu ai așteptări, nu poţi fi dezamăgit”, a măr­turisit el. Trebuie să recunosc, la rândul meu, că am folosit denumirea din secolele trecute a satului lui Arseniy, Malevna Krykina. Pentru că nu‑i plac vizitatorii necunoscuţi și nici turiștii. Poate și pentru că acest Shangri‑La rusesc are șansa de a exista doar păstrându‑și o autenticitate nepoluată de turism sau poate artistul tocmai asta a căutat, un loc în care să se poată exprima liber, fără a fi judecat, încadrat, estimat sau contabilizat. Probabil că fără această libertate Arseniy Lapin n‑ar exista. Și dacă el n‑ar exista, cu siguranţă n‑ar mai fi nici lumea sa fantastică, din care ne trimite câteodată instantanee.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe