chipuri în haită

atârnând în ferestre ca niște 

monede aruncate dimineții 

după o noapte în care 

ne-am lăsat iluziile să-și

scrâșnească dinții –

mai zăbovim printre 

aceste chipuri în haită

asurziți și

recunoscători

mai zăbovim deasupra 

orașului – toate luminile lui 

nu ajung

să ne sature 

spaima

lamă tocită muzica lor

muzica lor ca o lamă tocită

glasurile: repezite lovituri

    de orb –

au îmbătrânit cuvintele în

    gura lor

laolaltă cu dinții –

umblă din loc în loc

se lovesc de lucruri de parcă

prin durere

îți mai poți aminti –

lamă tocită muzica lor

mă umple de vânătăi

în gura lor cuvintele au

    îmbătrânit

laolaltă cu dinții –

au așteptat prea mult – iată

deschid toate ușile toate 

    ferestrele

ca și cum îmi deschid

aspra cutie toracică

***

zgura mi-a strepezit dinții –

    mușcătura

m-a asurzit – voi umbla 

cu ochii închiși o vreme 

cu o brumă veselă pe 

    dinăuntru

irizând cuvintele – voi umbla 

cu mâinile în bernă

baricadat pe dinăuntru

cu o grenadă în locul inimii 

***

cântă cântă cântă

scaunelor goale

poate se vor

ridica pe două 

picioare

poate chiar vor

necheza în aerul 

fierbinte

cântă cântă 

cântă

soarele îți sfârâie

pe limbă

inima chircită sub un 

clopot de bale

cântă 

cântă 

cântă

scaunelor goale

poate se vor

ridica pe două 

picioare

poate chiar vor

necheza în 

aerul fierbinte

***

gingii de bătrână pentru 

asfințitul ăsta: în amintire 

mai mușcă dinții

tot felul de

cuvinte zemoase: 

gingii cangrenate 

mestecând 

în gol funiile 

care ne mișcă 

zilele: răcoroasă limba 

întunericului ca un așternut: 

știrbă noaptea

ne asurzește 

inimilea