chipuri în haită
atârnând în ferestre ca niște
monede aruncate dimineții
după o noapte în care
ne-am lăsat iluziile să-și
scrâșnească dinții –
mai zăbovim printre
aceste chipuri în haită
asurziți și
recunoscători
mai zăbovim deasupra
orașului – toate luminile lui
nu ajung
să ne sature
spaima
lamă tocită muzica lor
muzica lor ca o lamă tocită
glasurile: repezite lovituri
de orb –
au îmbătrânit cuvintele în
gura lor
laolaltă cu dinții –
umblă din loc în loc
se lovesc de lucruri de parcă
prin durere
îți mai poți aminti –
lamă tocită muzica lor
mă umple de vânătăi
în gura lor cuvintele au
îmbătrânit
laolaltă cu dinții –
au așteptat prea mult – iată
deschid toate ușile toate
ferestrele
ca și cum îmi deschid
aspra cutie toracică
***
zgura mi-a strepezit dinții –
mușcătura
m-a asurzit – voi umbla
cu ochii închiși o vreme
cu o brumă veselă pe
dinăuntru
irizând cuvintele – voi umbla
cu mâinile în bernă
baricadat pe dinăuntru
cu o grenadă în locul inimii
***
cântă cântă cântă
scaunelor goale
poate se vor
ridica pe două
picioare
poate chiar vor
necheza în aerul
fierbinte
cântă cântă
cântă
soarele îți sfârâie
pe limbă
inima chircită sub un
clopot de bale
cântă
cântă
cântă
scaunelor goale
poate se vor
ridica pe două
picioare
poate chiar vor
necheza în
aerul fierbinte
***
gingii de bătrână pentru
asfințitul ăsta: în amintire
mai mușcă dinții
tot felul de
cuvinte zemoase:
gingii cangrenate
mestecând
în gol funiile
care ne mișcă
zilele: răcoroasă limba
întunericului ca un așternut:
știrbă noaptea
ne asurzește
inimilea