Decretul400

Bogdan Ulmu Publicat la: 24-02-2015

Directorul teatrului dintr-un oraș mic, un oarecare Vancea, analfabet și obedient în faţa Puterii, tocmai primise un ordin de la CC al PCR și tremura de dorinţa de a-l împărtăși liderului sindical. Acesta din urmă repeta o piesă inutilă despre Vlad Ţepeș, în sala de lectură a teatrului.
— Bă, tovarășe, vino dracu’ puţin!
Liderul sindical făcea nazuri, că are treabă, că nu poate ieși…
— Te cheamă directorul tău, bă! Și veni și ordin de sus, de la Tovarășa, mă, beţivanule! Aţi îmbulinat-o, ’raţi ai dracu’ de inconștienţi!…
Auzind aceste argumente solide, liderul sindical ieși. Intrară în biroul directorial. Misterios, ca un cărvunar de operetă, șeful cel mare îi comunică sec secretarei:
— Să nu ne deranjeze nimeni, bă, doamnă! Prelucrăm directivele Tovarășei.
Trase ușa după el și strigă, în cazul în care vreun curios ar fi lipit urechea de mușamaua capitonată:
— E grav, bă! Nu se mai bea în teatru! Veni decret! De la Tovarășa! Cabinetul 2! S-a dus cu băuturaaaa, băăăăă, nenorociţilor!… Gata cu beţiileeeeee, detracaţilor ce sunteţi!!!…
Și directorul lăcașului de cultură combină un surâs sardonic cu un ton de lungire a vocalelor, specific bocitoarelor îndemânoase. Continuă să urle:
— Nu se mai bea nici la biroooouri… nici la cabiiiine… nici pe scenăăăă…
Apoi încet, dar încet de tot, dădu un ordin scurt și neclar:
— Bagă mâna în coșul de hârtii!…
Președintele sindicatului execută porunca și, cu uimire, scoase de-acolo o sticlă de votcă Stolicinaia…
— Așa, tovarășe. E musai să executăm dispoziţia partidului și-a guvernului!… (apoi încet) Desfă dopu’!
Liderul sindical se execută, cu oarecare voioșie chiar. Directorul spuse tare:
— Cum ziceam, s-au dus vremurile de chefuri continue, în detrimentul producţiei… (încet) Bea dracu’ fo’ două-trei guri, ce stai ca nărodu’?!… (tare) Randament cu băutură nu se putea! Știe tovarășa ce vă poate pielea, mă, nenorociţilor, măăăă! (încet) Încă două guri, nu mai mult, alcoolicule!… (tare) Că se săturase și bietul public plătitor de beţivăneala și descompunerea voastră morală, mă, detracaţilor și grobienilor ce sunteţi!… (încet) Gata, gata, lasă și mie!… (ridică din nou vocea) Acu’, ia să te văd, mă, tovarășe, dacă ai înţeles ce ţi-am comunicat oficial, ca să știi să prelucrezi în grupe, cu maximum de responsabilitate… (încet) Noroc, că cine știe când vom mai avea ocazia să bem în nenorocitul ăsta de teatru, în care altă mângâiere oricum n-aveam!…
Cât timp V. trăgea din sticla rămasă pe jumătate, parcă mai gustoasă ca oricând, secretarul organizaţiei recapitula cu sobrietate cele auzite și privea cu tristeţe la conţinutul care se ducea cu repeziciune pe gâtlejul tăbăcit și mereu însetat al culturnicului. Când sticla rămase goală, oftară amândoi scurt, rusește.
— Așa, tovarășe, e bine că ai înţeles exact cum e cu decretul 400, proaspăt sosit de la Cabinetul 2!… (încet) Ia dracu’ sticla, că o găsește pe-acilea vaca aia de secretară și ne dă-n gât!…
Așa s-a prelucrat eficient și prompt, educativ și convingător, rapid și cu simţ de răspundere decretul cu pricina, venit taman de la Cabinetul 2, în anul de graţie (parcă) 1980.
Să luăm exemplu!?…

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe