Fals jurnal de poezie şi fum

Dorin David Publicat la: 24-02-2015

Dintre toate orașele care-mi plac, Sibiul ocupă un loc special, pentru că a fost prima mea „dragoste”. De când m-am născut și până la terminarea liceului am locuit la aproape șaizeci de kilometri de Sibiu. Abia așteptam o ocazie să dau o fugă până acolo, chiar dacă pe vremea aceea pre-revoluţionară drumul era infernal, se parcurgea cam în două ore cu un autobuz supraîncărcat, în care se comprima un aer încins și irespirabil. Nici nu-i de mirare că autobuzului i se zicea „cursa” de Sibiu, pentru că erai prins în el și strivit ca într-o cursă de șoareci.

Și astăzi, după atâta amar de vreme, Sibiul e tot frumos, iar după ce a fost Capitală Culturală Europeană, evenimentele nu se mai opresc, an de an sunt parcă tot mai multe, mai diverse, mai interesante.

După ce la mijlocul lunii iunie fusesem la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, după o lună, iată că mă aflam din nou acolo, de data aceasta în calitate de invitat al Festivalului Internaţional de Poezie „Artgothica”, găzduit de „Casa cu cariatide” de pe strada Mitropoliei. O reședinţă celebră a Sibiului, în principal datorită porţii impresionante, străjuită de două coloane care îi dau numele: statuile a două femei în picioare, care sprijină pe capetele lor balconul de la etajul întâi.

Să organizezi an de an un asemenea eveniment, adică să strângi laolaltă cincizeci-șaizeci de participanţi, majoritatea poeţi, să-i găzduiești un weekend întreg și să-i mai și premiezi, nu e un lucru ușor. Admiraţia mea pentru organizatori (Asociaţia „Artgothica” din Sibiu) este prin urmare cât se poate de sinceră.

Așadar, dacă despre organizatori numai de bine, ce se poate spune despre poeţi și poezie? Ei bine, dacă aș fi fost și eu poet, aș fi vorbit probabil în versuri despre poeţi și poezia lor. Dar nu sunt, ceea ce, pe lângă toate neajunsurile, mi-a oferit și un avantaj: am putut privi (sau, în fine, asculta) toate poeziile pe picior de egalitate. Mai mult, pentru că nu cunoșteam dinainte nici una dintre poeziile citite în cele două „nopţi ale poeţilor”, le-am putut aprecia obiectiv în starea lor cea mai nudă, adică recitate de chiar autorii lor.

Au fost două astfel de recitaluri în cele două nopţi de weekend: primul eveniment „Noaptea poeţilor” a fost la Cafeneaua Artiștilor (Art Café), iar a doua „Noapte” la Art&Pub Bohemian Flow. Poezie și fum de ţigară până în zori! Asta în timp ce, în paralel, în Piaţa Mare se desfășura un eveniment extrem de gălăgios și, ca atare, pe placul publicului larg: Sibiu Fashion Days.

Dar să revenim la poezie, respectiv la câștigătorii premiilor pentru anul 2013, care merită să fie amintiţi și felicitaţi alături de cei care au jurizat (Nora Iuga – președintele juriului, Dan Mircea Cipariu, Virgil Diaconu, Adrian Suciu și Lucian Vasilescu): Premiul „Mircea Ivănescu” pentru poezie: Valeriu Mircea Popa, Cercul de camfor (ceilalţi doi nominalizaţi: Daniel Bănulescu, În Șerpărie, și Ciprian Chirvasiu, nimeni, nimic, niciodată); Premiul „Mircea Ivănescu” pentru debut: Adi Filimon, Spaimele (ceilalţi doi nominalizaţi: Teodora Gheorghe, Moartea era un iepure șchiop; George Floarea, Cântec de leagăn pentru păpușa cu pleoape căzute); Premiul „Mopete” pentru manuscris: Florentina Crâsta; Premiul „Grinta” pentru manuscris: Cristina Cîrnicianu.

Noaptea poeţilor a fost un succes, dar pentru mine, care sunt nefumător, noaptea fumului a fost ca o călărie pe un cal sălbatic la rodeo. Însă, văzând-o pe Nora Iuga neobosită la cei optzeci și trei de ani ai săi, nu pot să nu fiu optimist: fumul trece, poezia rămâne.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe