Ștefan Bănică Jr.

Cristieana Puravu Publicat la: 24-02-2015

Ștefan Bănică Jr. a venit la Iași. Alături de ceilalţi doi liceeni, Oana Sârbu și Mihai Constantin, și-a amintit de producţiile care au marcat atâtea generaţii și încă o mai fac, după 27 de ani. În dialogul cu actorul și interpretul de muzică Ștefan Bănică Jr., desprindem și câteva fărâme din omul Ștefan Bănică Jr., cel din spatele scenei.

 

Ce sentiment vă domină acum, când o parte din echipa Liceenilor s-a reîntregit după 27 de ani, în cadrul acestui festival?

Mă bucur foarte tare că mi-am reîntâlnit colegii și prietenii – noi am rămas prieteni și acesta e cel mai important aspect, cel mai mare câștig. Am venit din două motive. Vreau să ajut acest festival studenţesc care promovează filme românești, pentru că eu sunt un tip căruia îi plac tradiţiile. Eu am crescut Concertul de Crăciun și am creat o tradiţie. Noi, românii, n-am știut, din păcate, să ne apreciem tradiţiile și multe dintre ele au fost uitate, mai ales după Revoluţie. Tradiţia definește personalitatea și originalitatea unui popor, iar acesta e un festival cu tradiţie, drept dovadă că sunteţi la a cincea ediţie. Al doilea motiv – nu am cum să nu spun lucrul acesta – a fost să mă văd cu colegii mei; dacă m-aţi fi invitat numai pe mine, nu știu dacă aș fi venit și cred că și ei la fel. Iar dacă s-au ivit posibilitatea și bucuria de a veni toţi trei, am zis „De ce nu”?

 

Noi asta am și vrut, pentru că știm că în formula aceasta nu v-aţi mai întâlnit de peste 20 de ani. În ceea ce privește filmul, nu cred că există român care să nu-l fi văzut. A fost el un propulsor spre ceea ce aveaţi să deveniţi mai târziu?

Pentru noi, da. Cel puţin pentru mine și pentru Mihai Constantin, noi purtăm nume care au făcut istorie în teatru și film – Ștefan Bănică și George Constantin. Am depășit cumva imaginea de băiat al lui Ştefan Bănică şi am devenit Ştefan Bănică Jr. Dar, încă o dată o spun, n-am crezut niciodată că va exista un asemenea impact. Impactul a fost imens atunci, absolut imens.

 

Activaţi în muzică și în teatru de foarte mult timp. La ce a trebuit să renunţaţi de dragul profesiei?

Sunt multe lucruri la care renunţi, dar în același timp ţi le asumi în momentul în care te apuci de meseria asta. E o mare diferenţă între a face un lucru pentru că îl iubești și a face acel lucru doar pentru succes. Diferenţa e colosală. Noi ne-am apucat de meseria asta pentru că o iubeam și o iubim în continuare.

 

Care este cel mai spectaculos om pe care l-aţi cunoscut și care a lăsat totodată o amprentă asupra a ceea ce sunteţi astăzi?

Sunt mulţi cei care au lăsat amprente în viaţa mea profesională, particulară. Unul dintre ei a fost tatăl meu. M-a influenţat în profesie, în alegerea ei și în respectul care ţine de ea și de oamenii din jurul ei. Apoi, primul meu profesor de actorie, Petrică Ghiorghiu. În muzică, nu mai vorbesc; regii rock-and-rollului au fost cei care mi-au dat dorinţa și plăcerea de a cânta. Rock-and-rollul e mai mult decât un gen de muzică, e o formă de a fi.

 

Ce vă motivează să vă treziţi dimineaţa?

Bucuria de a trăi, de a-mi vedea copiii, de a sta lângă oamenii dragi mie, de a face o meserie pe care o iubesc. Eu nu mă văd făcând altceva și sper ca viaţa să mă lase să fac lucrul ăsta. E extraordinar să faci ceea ce-ţi place și să mai și trăiești din asta. Vorba lui Bregović: „E o meserie pe care oricum aș fi făcut-o gratis, d-apăi să mai și câștigi bani din ea”.

 

Dacă viaţa dumneavoastră ar fi un film, cum ar fi aceasta?

Nu cred că viaţa e formată din două culori, ci are nuanţe. Așa cum un actor joacă și comedie, și dramă, el atacă toate palierele, iar din modul ăsta de a gândi vine și diversitatea mea în teatru, muzică, televiziune, film, compoziţie. Așa cred că ar trebui să arate și filmul despre viaţa mea, o paletă largă pentru că viaţa are atâtea nuanţe încât nu ai putea să o pictezi nici dacă ai vrea.

 

Ce cărţi vă plac?

În ultimul timp, citesc cărţi de spiritualitate, cărţi prin care încerc să mă cunosc pe mine. De curând a fost un seminar al unui scriitor american, Donald Walsch, la care nu am putut să ajung. El a scris Conversaţii cu Dumnezeu, care m-a pus pe gânduri. Nu citești astfel de cărţi o singură dată, ci trebuie să le recitești din nou și din nou ca să le înţelegi substanţa, iar în ultima vreme m-au interesat numai lucrări despre viaţă, profesie, muzică, pentru că, dacă vrei să evoluezi, trebuie să te cunoști și să fii împăcat cu tine.

 

Spuneaţi că ţineţi foarte mult la tradiţie. Dar la religie? Sunteţi un om religios?

Sunt un om cu credinţă în Dumnezeu, dar Dumnezeu nu înseamnă neapărat religie. Nu înseamnă că Dumnezeu e numai în biserică, nici vorbă. Dumnezeu este peste tot.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe