focus

Mircea Cărtărescu, „Peisaj după isterie”

​Lumea lui Gigel

Nu m-am considerat niciodată o persoană cu „vână” politică. La fel de bine, nu pot pretinde că am o decentă viziune de ansamblu a tuturor jocurilor din culisele puterii pentru a putea țese lungi sloganuri împotriva unei hidre politice mai mult sau mai...

63 Vizualizări

​Carnea din shaorma

Întrebare: de ce-aș încerca, așa cum propune recent lansata colecție de articole Peisaj după isterie (Humanitas, 2017), să-l găsesc pe Cărtărescu și-n altă parte decât în literatură? Răspuns: să zicem că, așa cum ai datoria, ca scriitor, să...

54 Vizualizări

„Peisaj după isterie”. Despre reinventarea centrului

1. Peisaj după isterie este un obiect literar ciudat: pe de o parte, cu toate că e compus din articole ramasate din publicistica socială și politică a lui Mircea Cărtărescu din ultimul deceniu, nu arată câtuși de puțin ca un document al unei actualități deja istoricizate....

3291 Vizualizări

Shaman 2.0

Îmi pun de ceva vreme întrebări în legătură cu limitele și posibilitățile criticii de poezie aflate în fața unei schimbări majore de paradigmă, căreia îi suntem contemporani. Cred, nu fără o anumită satisfacție, că ea își trăiește,...

201 Vizualizări

Bacovia în priză

Glitch de Vlad Moldovan mi-a plăcut la nebunie. E poezia cea mai bună produsă în momentul de față în Ro; ca să-l parafrazez pe José Mourinho, vor mai fi fiind poeți la fel de buni ca Moldovan, dar niciunul nu este mai bun. Bacovia, ultimul Bacovia, cel...

198 Vizualizări

Șamanismul post-uman. Poezia lui Vlad Moldovan

În poezie contează întotdeauna decisiv cei care se plasează în zonele cele mai avansate și mai riscante ale experimentului, ale căutării, ale inovației; ba Kundera spune undeva că ei sunt singurii care au o etică reală a scrisului. Vlad Moldovan a fost, de la bun început, unul dintre acești poeți rari și prețioși. Recentul lui volum, Glitch (Charmides, 2017), o confirmă strălucitor. Reacțiile lui Mihai Iovănel și Bogdan-Alexandru Stănescu, critici care nu au entuziasmul facil, deschid câteva linii de discuție importante nu doar pentru receptarea volumului în cauză, ci pentru întreaga noastră poezie de azi.

„Temporary glitch, final breakdown”

Cel mai simplu, glitch se poate traduce ca o eroare temporară a unui sistem sau ansamblu de sisteme. Poate fi vorba despre o eroare a sistemului de operare (bug) sau despre alte disfuncționalități specifice lumii computerelor, la fel cum termenul se poate referi la o defecțiune...

170 Vizualizări

Pathos, „Glitch”, Melos

Consacrat drept unul dintre reprezentanții cei mai inventivi ai generației milenariste, Vlad Moldovan ocupă un loc aparte în grilele liricii actuale, semnând o poezie de o originalitate lexicală atât de frapantă, încât anumiți critici chiar l-au...

187 Vizualizări

Câteva întâlniri cu poezia lui Cezar Ivănescu

Multă vreme, în adolescență, am fost convins că Cezar Ivănescu e un poet de undeva de prin secolul al XVIII-lea. Viorel Paraschivoiu, mentorul nostru de atunci, vorbea despre el cu un respect pe care, credeam, numai poeților morți de sute de ani îl poți arăta....

261 Vizualizări

Muzici și epifanii

Mulți dintre criticii literari mai tineri sunt atenți îndeosebi la mutațiile din poezia autorilor debutați în ultimii ani, fapt care, oricât de justificabil, așază în umbră poeți importanți ai generațiilor trecute. Firește, este întru totul...

180 Vizualizări

Cateheză

Un text despre Cezar Ivănescu cere, parcă din oficiu, o explicare a demonetizării rapide a numelui autorului. În multe cazuri, explicația poate fi privită astfel: numele lui nu a circulat printre autorii revendicați ca fiind centre ale unui sistem de referințe permutabile....

165 Vizualizări

Cezar Ivănescu recitit de poeții tineri

Bogdan Crețu a îngrijit, la Editura Junimea din Iași, o consistentă antologie Cezar Ivănescu, a cărei prefață e lucrul cel mai definitiv care s-a scris vreodată despre poetul Baaadului. În mica noastră anchetă, am invitat trei dintre cei mai buni poeți tineri (dar din două generații diferite) să citească antologia îngrijită de Bogdan Crețu și să își transcrie reacția la poezia lui Cezar Ivănescu.

De ce nu-mi place Cezar Ivănescu

Ridicarea oportunității nediferențiate a antologiilor la superlativ ține de apetența clișeistică a unor cronicari care operează astfel, post-factum și nivelator, subtile mutații în orizontul de așteptare al cititorilor. În pofida unor temeiuri de publicare de...

220 Vizualizări

Poezia ca ritual tanatic

Demers editorial specific noilor tendințe de readucere în discuție a vocilor care au marcat secolul precedent, antologia Copilăria lui Ario Paradis elaborată de Bogdan Crețu pe baza textelor semnate de Cezar Ivănescu vine să readucă în atenția publicului una dintre...

361 Vizualizări

Disco Titanic: romanul unei epoci, romanul cât o epocă

Cu puternicul lui roman Disco Titanic (Polirom, 2015), Radu Pavel Gheo reușește o dublă performanță: pe de o parte, își consolidează propria formulă romanescă, atât de spectaculos afirmată cu romanul anterior, Noapte bună, copii! (ale cărui personaje sunt, în parte, reluate și în romanul de acum, în alt context istoric); pe de alta, consolidează decisiv proza douămiistă, demonstrând en beauté că romanul e capabil de aceleași performanțe superlative ca poezia sau eseul. Am invitat un critic literar și un romancier să răspundă micii noastre anchete privind acest roman despre care credem, cum spune clișeul (dar de data aceasta pe deplin acoperit), că marchează o epocă.

 

Înainte să-și încheie al doilea mandat, Barack Obama a ordonat expulzarea din Statele Unite a peste treizeci de suspected...
Pe simezele Galeriei „Dana” am asistat la un dialog artistic: Alexandra Floarea, cu expoziția Soul Texture,...
Nu m-am considerat niciodată o persoană cu „vână” politică. La fel de bine, nu pot pretinde că am o decentă...
Întrebare: de ce-aș încerca, așa cum propune recent lansata colecție de articole Peisaj...
E cunoscut faptul că filosofia românească a fost permanent dependentă de anumite modele europene, care au fost preluate...

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral