focus

Disco Titanic: romanul unei epoci, romanul cât o epocă

Cu puternicul lui roman Disco Titanic (Polirom, 2015), Radu Pavel Gheo reușește o dublă performanță: pe de o parte, își consolidează propria formulă romanescă, atât de spectaculos afirmată cu romanul anterior, Noapte bună, copii! (ale cărui personaje sunt, în parte, reluate și în romanul de acum, în alt context istoric); pe de alta, consolidează decisiv proza douămiistă, demonstrând en beauté că romanul e capabil de aceleași performanțe superlative ca poezia sau eseul. Am invitat un critic literar și un romancier să răspundă micii noastre anchete privind acest roman despre care credem, cum spune clișeul (dar de data aceasta pe deplin acoperit), că marchează o epocă.

 

Disco Titanic (Vals)

La șase ani după Noapte bună, copii! Radu Pavel Gheo revine în forță cu un nou roman, Disco Titanic (Editura Polirom, 2016), prin care autorul nu doar construiește subtil un cadru mai larg de redare a destinelor câtorva dintre fostele sale personaje, ci ne dovedește...

103 Vizualizări

Poți să intri, dar ai grijă ce zici

Dacă se va face un film după Disco Titanic, ar fi bine să-l regizeze Lars von Trier. Deși, se vede, indicațiile de lectură date de Radu Pavel Gheo și rupturile narative numai potrivite ca să încapă între ele sub-povești (ca afluenți ai cursului principal) ar...

109 Vizualizări

Realisme

Dialogurile sunt vii, discursul personajelor e suficient de „accidentat” pentru ca oralitatea să fie credibilă. E o proză integratoare: clișeele perioadelor „încondeiate”, ritualurile lor personale și colective, folclorul urban sunt fixate ca într-un...

57 Vizualizări

Incendii balcanice

Privind la producțiile literare de top din postcomunism, se poate spune că bănățenii nu pot scrie nimic fără să vadă trecutul cu un pas înaintea viitorului. Radu Pavel Gheo și-a însușit lecția mitteleuropeană locuind cu metodă în spațiul unor mine...

153 Vizualizări

Ora magică. Proza Veronicăi D. Niculescu

Primul roman al Veronicăi D. Niculescu, Spre văi de jad și sălbăție (Polirom, 2016), are toate calitățile excelentei sale proze scurte, plus o construcție de o migală și de un rafinament ce arată că nu e deloc întâmplător extraordinara traducătoare a lui Nabokov. Am invitat patru critici literari să scrie despre acest roman, atât de bine primit de presa literară și de public deopotrivă.

Adevărata viață a unei false prințese

Veronica D. Niculescu este o foarte bună și talentată traducătoare și scriitoare de proză scurtă, iar Spre văi de jad și sălbăție (Adevărata viață a unei false prințese) este primul ei roman sau, cel puțin, primul roman publicat („să public, să nu public,...

226 Vizualizări

Frumusețe și durere

Spre văi de jad și sălbăție este cea mai complexă carte publicată până acum de Veronica D. Niculescu, romanul în care cioburi sau fire mai mult sau mai puțin vizibile din celelalte cărți (scrise sau traduse, Beckett, Nabokov sau Don DeLillo lăsându-se...

348 Vizualizări

Sfinxul colibri

„Sfinxul colibri e un fluturoi care poate zbura pe loc foarte aproape de florile unei tufe de liliac sălbatic și le poate extrage nectarul, aparent fără să le atingă. Are o trompă foarte fină, mai lungă decât corpul, cu care face această vrăjitorie mai ales...

190 Vizualizări

Marea frumusețe

Apelez la sintagma personajului lui Paolo Sorrentino din filmul La grande bellezza pentru a sintetiza, de la bun început, esența romanului Veronicăi D. Niculescu. Ceea ce Jep Gambardella a căutat zadarnic, asta împiedicându-l să mai scrie vreo carte – și...

355 Vizualizări

Despre scris cu pedanteria unei pisici

„A fost odată o prințesă, Mereu da Flor. Se răsfăța plimbând păunii albi în lesă prin zile lungi de catifea, în labirinturi nesfârșite de sălbăție și de jad, cu-ncuietori de malahite la porți înalte de smarald” – un început...

307 Vizualizări

Andrei Bodiu. Trei relecturi

Editura Cartier a inițiat o colecție splendidă de antologii de poezie, construită după bine-cunoscutul model anglo-saxon în care un poet activ propune o selecție proprie din opera unui poet canonic (sau în curs de canonizare). Primele trei dublete antologat-antologator sunt B. Fundoianu – Dan Coman, Alexandru Mușina – Radu Vancu și Andrei Bodiu – Claudiu Komartin. Am invitat trei scriitori tineri (doi poeți și un critic literar) să își spună părerea despre antologia Bodiu gândită de Claudiu Komartin.

Dimineața este pentru poezie

Lăudabil demersul Editurii Cartier de a reda publicului cititor de poezie o parte semnificativă a celei mai bune producții lirice românești și nu numai, mai vechi sau mai recente! Și salutară decizia de a lucra, în acest scop, cu câțiva dintre cei mai importanți...

1731 Vizualizări

Arheologia poetică a realității imediate

Cred că mulți care aruncă un ochi sau doi peste textele lui Andrei Bodiu tind să îi aplice ștampila de „poet al suprafețelor”. Într-adevăr, realismul minimalist al lui Bodiu te poate duce foarte ușor în eroare și la concluzia că perspectiva...

609 Vizualizări

Paper doll chains

Din conglomeratul de voci al generației sale, Andrei Bodiu se detașează încă de la început, de la debutul din 1991 în volumul colectiv Pauză de respirație, unde îi are alături pe Caius Dobrescu, Marius Oprea și Simona Popescu, prin formularea unui discurs...

406 Vizualizări
La șase ani după Noapte bună, copii! Radu Pavel Gheo revine în forță cu un nou roman, Disco Titanic...
Dacă se va face un film după Disco Titanic, ar fi bine să-l regizeze Lars von Trier. Deși, se vede, indicațiile de...
2017 va rămâne în istorie pentru marile proteste din anumite țări. Au fost proteste de natură diferită. În...
În noiembrie 1987, construirea „societății multilateral dezvoltate” începea să dea semne accentuate de...
Pe muchia fragilă ce desparte ura de adorație și admirația de resentiment, pot apărea relații toxice, susținute de asemenea...

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral