focus

Andrei Pleșu, „Despre inimă și alte eseuri”

Pentru suflet, „Despre inimă”

Nu aș putea spune cu exactitate dacă editurile organizează angajat, dar într-o manieră subtilă o ripostă la adresa tensiunilor sociale ale momentului, prin publicarea de texte care să reabiliteze nu exclusiv conduita politică a individului, ci și frumusețea morală...

202 Vizualizări

Câte inimi există și ceva despre penibil

„Suferă de o cronică lipsită de umor și de absența radicală a spiritului autocritic”; „e statuar, inflexibil, mineral”; „are convingeri de beton și le susține cu furie” (pp. 101-102). Acestea sunt doar câteva dintre trăsăturile pe...

181 Vizualizări

​Zbor în zigzag prin memorie

Romanul Omul de la fereastră (Editura Charmides, 2015) al lui Alexandru Vlad este un mozaic format din amintiri, din confesiuni, din anexe în care istoria recentă este cercetată nu prin eveniment, ci prin semnele rămase în conștiința personajelor. Cele două etape...

57 Vizualizări

​Tăcerea și vina

După ce în romanele anterioare Viorica Răduță își transformă orașele de adopție (adopție profesională și spirituală) în suprapersonaje, în cel mai recent volum, Orașul închis, publicat la Editura Polirom în acest an, este rândul...

240 Vizualizări

Mircea Cărtărescu, „Peisaj după isterie”

​Lumea lui Gigel

Nu m-am considerat niciodată o persoană cu „vână” politică. La fel de bine, nu pot pretinde că am o decentă viziune de ansamblu a tuturor jocurilor din culisele puterii pentru a putea țese lungi sloganuri împotriva unei hidre politice mai mult sau mai...

135 Vizualizări

​Carnea din shaorma

Întrebare: de ce-aș încerca, așa cum propune recent lansata colecție de articole Peisaj după isterie (Humanitas, 2017), să-l găsesc pe Cărtărescu și-n altă parte decât în literatură? Răspuns: să zicem că, așa cum ai datoria, ca scriitor, să...

135 Vizualizări

„Peisaj după isterie”. Despre reinventarea centrului

1. Peisaj după isterie este un obiect literar ciudat: pe de o parte, cu toate că e compus din articole ramasate din publicistica socială și politică a lui Mircea Cărtărescu din ultimul deceniu, nu arată câtuși de puțin ca un document al unei actualități deja istoricizate....

3848 Vizualizări

Shaman 2.0

Îmi pun de ceva vreme întrebări în legătură cu limitele și posibilitățile criticii de poezie aflate în fața unei schimbări majore de paradigmă, căreia îi suntem contemporani. Cred, nu fără o anumită satisfacție, că ea își trăiește,...

258 Vizualizări

Bacovia în priză

Glitch de Vlad Moldovan mi-a plăcut la nebunie. E poezia cea mai bună produsă în momentul de față în Ro; ca să-l parafrazez pe José Mourinho, vor mai fi fiind poeți la fel de buni ca Moldovan, dar niciunul nu este mai bun. Bacovia, ultimul Bacovia, cel...

272 Vizualizări

Șamanismul post-uman. Poezia lui Vlad Moldovan

În poezie contează întotdeauna decisiv cei care se plasează în zonele cele mai avansate și mai riscante ale experimentului, ale căutării, ale inovației; ba Kundera spune undeva că ei sunt singurii care au o etică reală a scrisului. Vlad Moldovan a fost, de la bun început, unul dintre acești poeți rari și prețioși. Recentul lui volum, Glitch (Charmides, 2017), o confirmă strălucitor. Reacțiile lui Mihai Iovănel și Bogdan-Alexandru Stănescu, critici care nu au entuziasmul facil, deschid câteva linii de discuție importante nu doar pentru receptarea volumului în cauză, ci pentru întreaga noastră poezie de azi.

„Temporary glitch, final breakdown”

Cel mai simplu, glitch se poate traduce ca o eroare temporară a unui sistem sau ansamblu de sisteme. Poate fi vorba despre o eroare a sistemului de operare (bug) sau despre alte disfuncționalități specifice lumii computerelor, la fel cum termenul se poate referi la o defecțiune...

240 Vizualizări

Pathos, „Glitch”, Melos

Consacrat drept unul dintre reprezentanții cei mai inventivi ai generației milenariste, Vlad Moldovan ocupă un loc aparte în grilele liricii actuale, semnând o poezie de o originalitate lexicală atât de frapantă, încât anumiți critici chiar l-au...

250 Vizualizări

Câteva întâlniri cu poezia lui Cezar Ivănescu

Multă vreme, în adolescență, am fost convins că Cezar Ivănescu e un poet de undeva de prin secolul al XVIII-lea. Viorel Paraschivoiu, mentorul nostru de atunci, vorbea despre el cu un respect pe care, credeam, numai poeților morți de sute de ani îl poți arăta....

333 Vizualizări

Muzici și epifanii

Mulți dintre criticii literari mai tineri sunt atenți îndeosebi la mutațiile din poezia autorilor debutați în ultimii ani, fapt care, oricât de justificabil, așază în umbră poeți importanți ai generațiilor trecute. Firește, este întru totul...

245 Vizualizări
Nu aș putea spune cu exactitate dacă editurile organizează angajat, dar într-o manieră subtilă o ripostă la adresa tensiunilor...
„Suferă de o cronică lipsită de umor și de absența radicală a spiritului autocritic”; „e statuar, inflexibil,...
Institutul francez din Iași a găzduit, la mijlocul lunii iulie, un eveniment expozițional inedit pe scena de artă vizuală locală...
Expoziția Iași – Capitală regală, dispusă pe simezele Muzeului Municipal din Iași în perioada iunie-iulie...
Deși nu s-a aflat printre filmele premiate anul acesta la TIFF, filmul lui Marc Crehuet El rei borno (Regele cu un...

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral