Dragă Diana,   Închei cu un portret fără nume. E vorba despre bunica mea, cea care țese și împletește cu un simț genial al culorilor tari; cea care întoarce frazele cu dibăcie și le graseiază ca o franțuzoaică; cea care nu a renunțat la stilul...

Dragă Diana,   Știu că ai văzut, ca noi toți, spectacolul electoral din SUA. L-ai urmărit mai emoționată decât oricând, de parcă ai fi asistat la ultimele alegeri libere dinaintea marelui război de secesiune ce se anunță între „America...

Dragă Diana, Iarăși te-ai dus la Hamlet aseară… Mereu m-am întrebat ce anume te atrage la piesa asta, încât nu te mai saturi să o revezi. Să fie vorba despre misterul masculin întrupat? Pe mine, una, prințul ăsta limbut mă cam enervează....

Cititorii revistei Timpul ar trebui să știe că rândurile ce urmează reprezintă doar un fragment dintr-un dialog pe care l-am avut cu domnul profesor Mircea Martin în vara aceasta. Ceea ce am decupat reflectă însă personalitatea și crezul umanistului din spatele...

Dragă Diana, Din păcate, n-am reușit să le dăm gândurilor noastre forma elegantă a scrisului de mână. Și nici nu vom reuși vreodată. Chiar îmi pare rău că, deși ne-am propus în câteva rânduri să facem un experiment epistolar, prietenia...

Draga mea, Chiar dacă par extrem de profunde și fertile pentru imaginarul său artistic, legăturile prințului Matila Ghyka cu Moldova s-au sublimat într-un pattern de viață aparent complex, misterios, parcă imposibil de deslușit. Plecând și revenind la Dumbrăveni...

Recitesc acum un celebru sonet din seria „regretelor” lui Joachim du Bellay și-mi vine să lungesc șoptit ultima silabă: Heureux qui, comme Ulysse… Într-adevăr, parcă mi-aș dori să se lase o tăcere profundă, pe măsura acestei voci profetice, îndemnându-ne...

Dragă Ilina, Din tot ce ți-am scris, cred că l-ai putut zări deja pe micul Matila Costiescu-Ghyka stând cu nasul lipit de fereastra sufrageriei din turn și pierzându-și privirea în ondulațiile colinelor ce înconjoară orașul ca un „paravan...

Dragă Ilina, Zilele astea am realizat că s-au făcut doi ani de când ne scriem. Acum, când mă uit înapoi, mi se pare că o mână misterioasă a întreținut toată corespondența asta. Ți-aduci aminte cum am descoperit, încă de la prima epistolă,...

Draga mea Camelia, Uite-o și pe cea mai crudă dintre luni! Transformat într-un fel de loc comun, se cere citat începutul celebrului poem al lui T.S. Eliot, The Waste Land: „April is the cruellest month, breeding/ Lilacs out of the dead land, mixing/ Memory and...

Draga mea Camelia, Atrasă în mreaja drumurilor ce se bifurcă, am ajuns fără să vreau la expoziția Dalí din Palatul Cantacuzino de la Bușteni. O parte din ea, cea conținând acuarelele din seria Divina Commedia, a ajuns și la Iași, pe la sfârșitul...

Draga mea Camelia, Ți-am mărturisit vreodată că mi-e teamă de „răzbunarea” lucrurilor citite prea târziu ori fără atenție, a ideilor înțelese parțial și pe urmă iremediabil uitate? Ți-am vorbit vreodată despre caracterul premonitoriu și amenințător...

Draga mea Camelia, După ultima noastră conversație, m-am tot gândit cum să-mi fac și să-ți fac timp pentru a revedea împreună Nostalgia lui Tarkovsky. Soluția ar fi fost să îndepărtăm toate determinările mundane (copiii la bunici, iar soții la vânătoare...

Dragă Ligia, Am contemplat vreo lună fotografia de familie pusă pe coperta memoriilor Sabinei Cantacuzino. Toți cei zece Brătieni te privesc cu degajare, aproape conștienți de superioritatea lor gentilică și genetică deopotrivă. Într-adevăr, cred că fețele...

Dragă Ligia, Chiar dacă s-a stins în scandalul Sorin Oprescu, care a acaparat audiențele datorită aerului de spy fiction, recenta dezbatere din jurul legii antiextremism a funcționat pentru mine ca o cutie de rezonanță. De altfel, îmi pare rău că opinia publică...

Dragă Ligia, Drept răspuns la întrebările despre curtea boierească de la Bohotin, am primit o epistolă adevărată conținând istoria tuturor moșiilor Rosetteștilor! Atingând paginile cu vârful degetelor, mi-am reamintit de vechea grilă a lui Crépieux-Jamin...